15 definiții pentru contor

contór sn [At: LTR. / Pl: ~oáre / E: fr comptoir, ger Kontor] Aparat de măsurat cantitatea de apă, energie electrică, gaze etc. consumată într-un anumit timp Și: ceas.

CONTÓR, contoare, s. n. Aparat de măsurat cantitatea consumată de apă, de energie electrică, de gaze etc. într-un anumit timp; ceas (3). – Din fr. comptoir, germ. Kontor.

Etimologia franceză este greșită, corect este compteur. - gall

CONTÓR, contoare, s. n. Aparat de măsurat cantitatea consumată de apă, de energie electrică, de gaze etc. într-un anumit timp; ceas (3). – Din fr. comptoir, germ. Kontor.

Etimologia franceză este greșită, corect este compteur. - gall

CONTÓR, contoare, s. n. Aparat de măsurat cantitatea de apă, de energie electrică, de gaze etc. transmisă consumatorilor prin conducte. Au scos siguranțele la contor! răcniră cei care fuseseră lăsați în întuneric. PAS, Z. IV 255.

contór (aparat de măsură) s. n., pl. contoáre

contór (aparat) s. n., pl. contoáre

CONTÓR s. 1. (TEHN.) ceas. 2. contor de apă v. apometru.

CONTÓR s.n. Aparat care înregistrează cantitatea de apă, de energie electrică etc. consumată într-un anumit interval de timp. [Pl. -oare (s.m.) -ori. / < fr. compteur].

CONTÓR s. n. denumire dată unor aparate ori instrumente care măsoară, prin însumare sau înregistrare, elemente, operații sau semnale de aceeași natură. ◊ aparat care înregistrează consumul de apă, de gaze, de energie electrică etc. ♦ ~ de particule = detector de particule emise de un corp radioactiv. (după fr. compteur, germ. Kontor)

CONTÓR ~oáre n. Aparat care măsoară și indică cantitatea de energie electrică, de apă sau de gaze, consumată într-un interval de timp. /<fr. comptoir, germ. Kontor

*contór n., pl. oare (fr. compteur, d. compter, a număra. V. cont). Aparat de măsurat distanțele, apa, gazu consumat ș. a. – Curat rom. măsurător, numărător.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONTÓR s. 1. (TEHN.) ceas. 2. (FIZ.) contor de apă = apometru.

CONTÓR (după fr. compteur) s. n. Instrument care măsoară, prin însumare sau integrare, numărul elementelor unei mulțimi de obiecte sau de fenomene, energia electrică absorbită, cantitatea de fluid scursă etc. într-un interval de timp dat.C. electric = contor care măsoară și înregistrează energia electrică absorbită de un receptor sau, în cazul circuitelor de curent continuu, sarcina electrică. ◊ C. de apă = apometru. ◊ C. de particule = dispozitiv pentru înregistrarea și numărarea particulelor elementare existente într-un mediu. ◊ C. Cerenkov = c. folosit pentru înregistrarea particulelor foarte rapide și determinarea energiei acestora, al cărui principiu de funcționare se bazează pe efectul Cerenkov. ◊ C. Geiger-Müller = c. utilizat pentru înregistrarea radiațiilor beta sau gama.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a face contorul expr. (d. homosexuali) a avea un contact sexual.

Intrare: contor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contor contorul
plural contoare contoarele
genitiv-dativ singular contor contorului
plural contoare contoarelor
vocativ singular
plural
contor
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contor contorul
plural contori contorii
genitiv-dativ singular contor contorului
plural contori contorilor
vocativ singular
plural