16 definiții pentru conjurație conjurațiune

conjurație sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr conjurotion, lat conjuratio, -onis] Conspirație.

CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. Conspirație, complot. [Var.: conjurațiúne s. f.] – Din fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis.

CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. Conspirație, complot. [Var.: conjurațiúne s. f.] – Din fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis.

CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. (Rar) Conspirație, complot. – Pronunțat: -ți-e.

conjuráție (-ți-e) s. f., art. conjuráția (-ți-a), g.-d. art. conjuráției; pl. conjuráții, art. conjuráțiile (-ți-i-)

conjuráție s. f. (sil. -ți-e), art. conjuráția (sil. -ți-a), g.-d. art. conjuráției; pl. conjuráții, art. conjuráțiile (sil. -ți-i-)

CONJURÁȚIE s. v. complot.

CONJURÁȚIE s.f. (Rar) Conspirație, complot. [Gen. -iei, var. conjurațiune s.f. / cf. lat. coniuratio, fr. conjuration].

CONJURÁȚIE s. f. complot. (< fr. conjuration, lat. coniuratio)

CONJURÁȚIE ~i f. rar Proiect, realizat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane; complot; conspirație. [Art. conjurația; G.-D. conjurației; Sil. -ți-e] /<fr. conjuration, lat. conjuratio, ~onis

CONJURAȚIÚNE s. f. v. conjurație.

CONJURAȚIÚNE s. f. v. conjurație.

CONJURAȚIÚNE s.f. v. conjurație.

conjurați(un)e f. 1. conspirațiune în contra Statului, complot în contra unui principe; 2. exorcism.

*conjurațiúne f. (lat. conjuratio, -ónis). Conspirațiune, complot. Farmece, lucrurĭ magice. Rugăcĭune insistentă și umilă. – Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONJURAȚIE s. complot, conspirație, intrigă, mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. (~ a fost descoperită.)

Intrare: conjurație
conjurație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conjurație conjurația
plural conjurații conjurațiile
genitiv-dativ singular conjurații conjurației
plural conjurații conjurațiilor
vocativ singular
plural
conjurațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conjurațiune conjurațiunea
plural conjurațiuni conjurațiunile
genitiv-dativ singular conjurațiuni conjurațiunii
plural conjurațiuni conjurațiunilor
vocativ singular
plural