16 definiții pentru conjurație conjurațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. Conspirație, complot. [Var.: conjurațiúne s. f.] – Din fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis.

CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. Conspirație, complot. [Var.: conjurațiúne s. f.] – Din fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis.

conjurație sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr conjurotion, lat conjuratio, -onis] Conspirație.

CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. (Rar) Conspirație, complot. – Pronunțat: -ți-e.

CONJURÁȚIE s.f. (Rar) Conspirație, complot. [Gen. -iei, var. conjurațiune s.f. / cf. lat. coniuratio, fr. conjuration].

CONJURÁȚIE s. f. complot. (< fr. conjuration, lat. coniuratio)

CONJURÁȚIE ~i f. rar Proiect, realizat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane; complot; conspirație. [Art. conjurația; G.-D. conjurației; Sil. -ți-e] /<fr. conjuration, lat. conjuratio, ~onis

CONJURAȚIÚNE s. f. v. conjurație.

CONJURAȚIÚNE s. f. v. conjurație.

conjurațiune sf vz conjurație

CONJURAȚIÚNE s.f. v. conjurație.

conjurați(un)e f. 1. conspirațiune în contra Statului, complot în contra unui principe; 2. exorcism.

*conjurațiúne f. (lat. conjuratio, -ónis). Conspirațiune, complot. Farmece, lucrurĭ magice. Rugăcĭune insistentă și umilă. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conjuráție (-ți-e) s. f., art. conjuráția (-ți-a), g.-d. art. conjuráției; pl. conjuráții, art. conjuráțiile (-ți-i-)

conjuráție s. f. (sil. -ți-e), art. conjuráția (sil. -ți-a), g.-d. art. conjuráției; pl. conjuráții, art. conjuráțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONJURÁȚIE s. v. complot.

CONJURAȚIE s. complot, conspirație, intrigă, mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. (~ a fost descoperită.)

Intrare: conjurație
conjurație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjurație
  • conjurația
plural
  • conjurații
  • conjurațiile
genitiv-dativ singular
  • conjurații
  • conjurației
plural
  • conjurații
  • conjurațiilor
vocativ singular
plural
conjurațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjurațiune
  • conjurațiunea
plural
  • conjurațiuni
  • conjurațiunile
genitiv-dativ singular
  • conjurațiuni
  • conjurațiunii
plural
  • conjurațiuni
  • conjurațiunilor
vocativ singular
plural

conjurație conjurațiune

  • 1. Proiect, realizat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: complot conspirație

etimologie: