14 definiții pentru conjectură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din fr. conjecture, lat. conjectura.

CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din fr. conjecture, lat. conjectura.

conjectu sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ri / E: fr conjecture, lat conjectura] Prezumție.

CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe probabilități sau pe presupuneri. V. supoziție, ipoteză. Cînd am fost eu în joc... m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. IBRĂILEANU, A. 94.

CONJECTÚRĂ s.f. Prezumție, supoziție, părere întemeiată pe presupuneri, pe probabilități, pe aparențe. [< fr. conjecture].

CONJECTÚRĂ s. f. simplă supoziție, care nu a primit încă nici o confirmare; ipoteză, presupunere. (< fr. conjecture, lat. coniectura)

CONJECTÚRĂ ~i f. livr. 1) Opinie fondată numai pe aparențe; prezumție. 2) rar Restabilire ipotetică a unui text neciteț. /<fr. conjecture, lat. conjectura

conjectură f. judecată probabilă, opiniune bazată pe aparențe.

*conjectúră f., pl. ĭ (lat. conjectura, d. conjícere, a arunca împreună, a combina, a bănui. V. trec, obĭect, injecțiune). Banuĭală, presupunere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conjectúră (supoziție) s. f., g.-d. art. conjectúrii; pl. conjectúri

conjectúră (supoziție, ipoteză) s. f., g.-d. art. conjectúrii; pl. conjectúri

conjectură, -ri (judecată întemeiată pe probabilități).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONJECTÚRĂ s. v. ipoteză, presupunere, prezumție, supoziție.

conjectu s. v. IPOTEZĂ. PRESUPUNERE. PREZUMȚIE. SUPOZIȚIE.

Intrare: conjectură
conjectură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjectu
  • conjectura
plural
  • conjecturi
  • conjecturile
genitiv-dativ singular
  • conjecturi
  • conjecturii
plural
  • conjecturi
  • conjecturilor
vocativ singular
plural

conjectură

  • 1. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri.
    exemple
    • Cînd am fost eu în joc... m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. IBRĂILEANU, A. 94.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Restabilire ipotetică a unui text neciteț.
    surse: NODEX

etimologie: