10 definiții pentru confluent (s.m.)

confluént, ~ă smf, a [At: CAMIL PETRESCU, P. V. 23 / P: ~lu-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr confluent, lat confluens, -ntis] 1-2 (Curs de apă) care se unește cu un alt curs de apă, formând un curs mai mare.

CONFLUÉNT, -Ă, confluenți, -te, adj., s. m. (Curs de apă) care se unește cu un alt curs de apă, formând un râu mai mare. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. confluent, lat. confluens, -ntis.

CONFLUÉNT, -Ă, confluenți, -te, adj., s. m. (Curs de apă) care se unește cu un alt curs de apă, formând un râu mai mare. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. confluent, lat. confluens, -ntis.

confluént1 (-flu-ent) adj. m., pl. confluénți; f. confluéntă, pl. confluénte

confluént2 (-flu-ent) s. m., pl. confluénți

confluént adj. m., s. m. (sil. -flu-ent), pl. confluénți; f. sg. confluéntă, pl. confluénte

CONFLUÉNT, -Ă adj. (Despre ape) Care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu etc.) mai mare. ♦ (Despre vase sanguine) Care se unesc. [Pron. -flu-ent. / < fr. confluent, it. confluente, cf. lat. confluens].

CONFLUÉNT, -Ă adj. 1. (despre ape) care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu) mai mare. 2. (despre vase sangvine, organe) care se unesc. 3. (fig.) care tinde spre un țel comun. (< fr. confluent, lat. confluens)

CONFLUÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre ape curgătoare) Care ține de confluență; propriu confluenței. ◊ Străzi ~te străzi mici care unindu-se formează o stradă mare. [Sil. -flu-ent] /<fr. confluent, lat. confluens, ~ntis

*confluént, -ă adj. (lat. cónfluens, -éntis. V. a- și in-fluent, fluid, flux). Care curge împreună cu altu: rîŭ confluent.

Intrare: confluent (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confluent confluentul
plural confluenți confluenții
genitiv-dativ singular confluent confluentului
plural confluenți confluenților
vocativ singular
plural