6 definiții pentru conațional (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONAȚIONÁL, -Ă, conaționali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care, în raport cu altă persoană, face parte din aceeași națiune. [Pr.: -ți-o-] – Co(n)1- + național.

CONAȚIONÁL, -Ă, conaționali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care, în raport cu altă persoană, face parte din aceeași națiune. [Pr.: -ți-o-] – Co(n)1- + național.

CONAȚIONÁL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face parte din aceeași națiune cu cineva. (<it. connazionale)

CONAȚIONÁL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care face parte din aceeași națiune. [Sil. -ți-o-] /co- + național


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conaționál (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. conaționáli; adj. f., s. f. conaționálă, pl. conaționále corectată

conaționál adj., s. m. (sil. -ți-o-) → național

Intrare: conațional (adj.)
conațional1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-o-nal
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conațional
  • conaționalul
  • conaționalu‑
  • conaționa
  • conaționala
plural
  • conaționali
  • conaționalii
  • conaționale
  • conaționalele
genitiv-dativ singular
  • conațional
  • conaționalului
  • conaționale
  • conaționalei
plural
  • conaționali
  • conaționalilor
  • conaționale
  • conaționalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conațional, -ă conațional (2) conațională

etimologie:

  • Co(n)- + național
    surse: DEX '09 DEX '98