11 definiții pentru conațional (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conaționál, ~ă smf, a [At: SBIERA, F. S. 4 / P: ~ți-o~ / V: conn~ / Pl: ~i, ~e / E: co(n)1 + național] 1-2 (Persoană) care, în raport cu altă persoană, face parte din aceeași națiune Vz compatriot, (grî) simpatriot.

CONAȚIONÁL, -Ă, conaționali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care, în raport cu altă persoană, face parte din aceeași națiune. [Pr.: -ți-o-] – Co(n)1- + național.

CONAȚIONÁL, -Ă, conaționali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care, în raport cu altă persoană, face parte din aceeași națiune. [Pr.: -ți-o-] – Co(n)1- + național.

CONAȚIONÁL, -Ă, conaționali, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din aceeași națiune cu ea. – Pronunțat: -ți-o-.

CONAȚIONÁL, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte din aceeași națiune cu alta, considerată în raport cu aceasta. [Pron. -ți-o-. / cf. it. connazionale].

CONAȚIONÁL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face parte din aceeași națiune cu cineva. (<it. connazionale)

CONAȚIONÁL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care face parte din aceeași națiune. [Sil. -ți-o-] /co- + național


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conaționál (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. conaționáli; adj. f., s. f. conaționálă, pl. conaționále corectată

conaționál adj., s. m. (sil. -ți-o-) → național


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONAȚIONÁL s. v. compatriot.

CONAȚIONAL s. compatriot, (înv.) patriot, simpatriot.

Intrare: conațional (s.m.)
conațional2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: -ți-o-nal
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conațional
  • conaționalul
  • conaționalu‑
plural
  • conaționali
  • conaționalii
genitiv-dativ singular
  • conațional
  • conaționalului
plural
  • conaționali
  • conaționalilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conațional, -ă conațional (2) conațională

etimologie:

  • Co(n)- + național
    surse: DEX '09 DEX '98