17 definiții pentru conținut (pl. -uri)

conținút1 sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: conține] 1 Ceea ce încape într-un spațiu limitat, în special într-un recipient. 2 Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni, determinată în raport cu sfera acesteia Și: comprehensiune. 3 Fondul de idei al unei opere Și: cuprins, temă. 4 Tablă de materii Și: sumar.

conținút2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, ap. DA ms / Pl: ~uți, ~e / E: conține] 1Care e cuprins în... 2 Care încape în... 3 (Frm; rar) Stăpânit.

CONȚINÚT, conținuturi, s. n. 1. Ceea ce se află într-un spațiu limitat, în special într-un recipient. 2. Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni, determinată în raport cu sfera acesteia; comprehensiune. 3. Fondul de idei și afectiv al unei opere literare sau artistice; cuprins, temă, miez. 4. Lista ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii, sumar. – V. conține.

CONȚINÚT, conținuturi, s. n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu limitat, în special într-un recipient. 2. Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni, determinată în raport cu sfera acesteia; comprehensiune. 3. Fondul de idei și afectiv al unei opere literare sau artistice; cuprins, temă, miez. 4. Listă ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii, sumar. – V. conține.

CONȚINÚT s. n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu: limitat, în special într-un recipient. Conținutul sticlei. 2. Totalitatea elementelor care constituie esența lucrurilor și fenomenelor, formînd o unitate dialectică cu forma. În procesul dezvoltării, conținutul precede formei, forma rămîne în urma conținutului. STALIN, O. I 322. O dată cu trecerea unei serii de țări pe 'drumul transformărilor revoluționare, în fața partidelor comuniste din aceste țâri se puneau probleme dintre cele mai complexe, legate de caracterul revoluției, de caracterul și conținutul de clasă al noii puteri de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 176. 3. Fond, cuprins, miez; semnificație. Experiența și sprijinul Uniunii Sovietice ajută [țările de democrație populară] să-și construiască o cultură cu adevărat populară, să stîrpească printr-o luptă necruțătoare, influențele ideologiei burgheze, să creeze o cultură nouă, luminată de mărețele idei ale lui Lenin-Stalin, o cultură socialistă în conținut și națională în formă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2589. Conținutul principal al muncii politice de masă a organizațiilor de partid trebuie să fie lămurirea politicii partidului, care corespunde intereselor vitale ale poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2707. În fața acestui șuvoi de cărbune, negru, puternic, strălucitor, care se târăște prin fundul pămîntului și pe care clipă cu clipă minerii îl întrețin, cuvântul producție... își capătă deodată întreaga valoare, întregul lui conținut. BOGZA, V. J. 121. 4. Listă ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii.

conținút s. n., pl. conținúturi

conținút s. n., pl. conținúturi

CONȚINÚT s. 1. cuprins, (rar) plin. (~ul unui bidon.) 2. v. fond. 3. v. cuprins. 4. v. tablă de materii. 5. v. sens. 6. (LOG.) comprehensiune. (~ ul unui concept.)

CONȚINÚT s.n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu limitat, într-un recipient. 2. Categorie filozofică care desemnează baza materială ce condiționează existența și schimbarea unui obiect, ansamblul interacțiunilor diferitelor componente și proprietăți reprezentând funcții esențiale pentru obiectul respectiv. ♦ Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni. 3. Noțiune desemnând lumea reprezentată, metamorfozată prin prisma scriitorului, semnificațiile, mesajul unei opere de artă; fond, cuprins; semnificație. 4. tablă de materii; sumar. [< conține, după fr. contenu].

CONȚINÚT s. n. 1. ceea ce încape într-un spațiu limitat, într-un recipient. 2. (fil.) totalitatea elementelor constitutive esențiale care caracterizează și condiționează existența și schimbarea unui obiect sau fenomen. 3. (log.) totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni; comprehensiune (2). 4. fondul de idei și afectiv, semnificațiile, mesajul unei opere de artă. 5. cuprinsul unei cărți, reviste etc.; sumar. 6. (inform.) datele dintr-o celulă a unei mașini de calculat. (după fr. contenu)

CONȚINÚT ~uri n. 1) Substanță care se găsește în interiorul unui recipient sau în alt spațiu limitat. ~ul sticlei. 2) filoz. Totalitate a elementelor care constituie esența lucrurilor; fond. 3) Latura conceptuală a unei lucrări artistice. ~ul cărții. 4) lingv. Planul intern (semantic, conceptual, noțional) la unele unități lingvistice. /v. a conține

conținut n. coprins, ceea ce-i coprins în ceva.

*conținút n., pl. urĭ. Cuprins, ceĭa ce e conținut: conținutu unuĭ pahar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONȚINÚT s. 1. cuprins, (rar) plin. (~ unui bidon.) 2. fond, (fig.) miez. (Să intrăm în ~ problemei.) 3. corp, cuprins, materie, (înv.) cupríndere. (În ~ cărții.) 4. cuprins, sumar, tablă de materii, (înv.) regístru, scáră, súmă, (grecism înv.) pínax. (~ unei cărți.) 5. accepție, însemnare, înțeles, semnificație, sens, valoare, (rar) semántică, semantísm, (înv.) nóimă, simț, tîlc. (~ al unui cuvînt.) 6. (LOG.) comprehensiune.

conținút s.n. Latură cognitivă a semnului sau mesajului lingvistic. Planul conținutului sau al semnificatului e un plan pur mental. În lingvistica modernă, conținutul se opune expresiei.

conținút s.n. Latură cognitivă a semnului sau mesajului lingvistic. Planul conținutului sau al semnificatului e un plan pur mental. În lingvistica modernă, conținutul se opune expresiei.

CONȚINÚT s. n. (< conțíne, după fr. contenu): totalitatea elementelor de ordin noțional și semantic care țin de înțelesul sau semnificația unui cuvânt. ◊ ~ noțional: c. bazat pe existența unei noțiuni de care dispune un cuvânt. ◊ ~ semantic: c. bazat pe existența unui sens lexical care ia naștere ca urmare a existenței unei noțiuni într-un cuvânt. C. (noțional și semantic) reprezintă semnificatul sau componenta care realizează o unitate dialectică cu forma (expresia) cuvântului (v. fórmă, exprésie, semnificánt și semnificát).

Intrare: conținut (pl. -uri)
conținut (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conținut conținutul
plural conținuturi conținuturile
genitiv-dativ singular conținut conținutului
plural conținuturi conținuturilor
vocativ singular
plural