9 definiții pentru conăci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conăcí vi [At: (a. 1753) URICARIUL X, 120/25 / Pzi: ~ăcésc / E: conac] (Înv) 1-3 A poposi la un conac (1-3). 4-6 A sta la un conac (1-3).

CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. – Din conac.

CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. – Din conac.

CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. (învechit și regional) Intranz. A face popas, a poposi; a se odihni. în seara cînd rămaseră să mîie într-acea cetate, domnița izbuti ca bărbatul ei să-i lase, drept locuință, un chioșc învecinat cu casele unde ei conăcise. ODOBESCU, S. I 138. Turcii conăciră într-un sat ruinat. BĂLCESCU, O. II 86. Nu știu cum a auzit Că la draga-am conăcit. HODOȘ, P. P. 177. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti. Pe la cetăți și sate, pe unde mîneau ei noaptea, toți îi conăceau. ISPIRESCU, L. 322.

conăci v. a face conac, a poposi, a tăbărî peste noapte: Turcii se conăciră într’un sat BALC.

conăcésc v. intr. (d. conac). Fac conac, poposesc, tăhărăsc. V. tr. Daŭ conac, găzduĭesc. V. colăcesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conăcí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conăcésc, imperf. 3 sg. conăceá; conj. prez. 3 să conăceáscă

conăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conăcésc, imperf. 3 sg. conăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. conăceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONĂCÍ vb. v. adăposti, găzdui, mânea, opri, poposi, primi, trage.

conăci vb. v. ADĂPOSTI. GĂZDUI. MÎNEA. OPRI. POPOSI. PRIMI. TRAGE.

Intrare: conăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conăci
  • conăcire
  • conăcit
  • conăcitu‑
  • conăcind
  • conăcindu‑
singular plural
  • conăcește
  • conăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conăcesc
(să)
  • conăcesc
  • conăceam
  • conăcii
  • conăcisem
a II-a (tu)
  • conăcești
(să)
  • conăcești
  • conăceai
  • conăciși
  • conăciseși
a III-a (el, ea)
  • conăcește
(să)
  • conăcească
  • conăcea
  • conăci
  • conăcise
plural I (noi)
  • conăcim
(să)
  • conăcim
  • conăceam
  • conăcirăm
  • conăciserăm
  • conăcisem
a II-a (voi)
  • conăciți
(să)
  • conăciți
  • conăceați
  • conăcirăți
  • conăciserăți
  • conăciseți
a III-a (ei, ele)
  • conăcesc
(să)
  • conăcească
  • conăceau
  • conăci
  • conăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conăci

  • 1. învechit A face popas; a se odihni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: odihni poposi 3 exemple
    exemple
    • În seara cînd rămaseră să mîie într-acea cetate, domnița izbuti ca bărbatul ei să-i lase, drept locuință, un chioșc învecinat cu casele unde ei conăcise. ODOBESCU, S. I 138.
      surse: DLRLC
    • Turcii conăciră într-un sat ruinat. BĂLCESCU, O. II 86.
      surse: DLRLC
    • Nu știu cum a auzit Că la draga-am conăcit. HODOȘ, P. P. 177.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A găzdui, a adăposti pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adăposti găzdui un exemplu
      exemple
      • Pe la cetăți și sate, pe unde mîneau ei noaptea, toți îi conăceau. ISPIRESCU, L. 322.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • conac
    surse: DEX '98 DEX '09