19 definiții pentru comunicație comunicațiune

comunicáție sf [At: M. COSTIN, ap. LET. II / V: ~iúne / Pl: ~ii / E: fr communication] 1-4 Comunicare (1-2, 5-6). 5 Legătură. 6 Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației (1).

COMUNICÁȚIE, comunicații, s. f. 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației. 3. (În sintagma) Comunicații de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicații etc.). [Var.: (înv.) comunicațiúne s. f.] – Din fr. communication, lat. communicatio, -onis.

COMUNICAȚIÚNE s. f. v. comunicație.

COMUNICÁȚIE, comunicații, s. f. 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației. 3. (În sintagma) Comunicații de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicații etc.). [Var.: (înv.) comunicațiúne s. f.] – Din fr. communication, lat. communicatio, -onis.

COMUNICAȚIÚNE s. f. v. comunicație.

COMUNICÁȚIE, comunicații, s. f. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. Linie de comunicație. Căi de comunicație. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) comunicațiúne (D. ZAMFIRESCU, R. 187) s. f.

COMUNICAȚIÚNE s. f. v. comunicație.

comunicáție (-ți-e) s. f., art. comunicáția (-ți-a), g.-d. art. comunicáției; pl. comunicáții, art. comunicáțiile (-ți-i-)

comunicáție s. f. (sil. -ți-e), art. comunicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. comunicáției; pl. comunicáții, art. comunicáțiile (sil. -ți-i-)

COMUNICÁȚIE s. 1. legătură. (S-a restabilit ~ între cele două orașe.) 2. comunicații de masă v. mass-media.

COMUNICÁȚIE s.f. 1. Mijloc de legătură între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.). 2. (Lit.) Figură retorică prin care un orator sau un autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. [Gen. -iei, var. comunicațiune s.f. / cf. fr. communication, lat. communicatio].

COMUNICAȚIÚNE s.f. v. comunicație.

COMUNICÁȚIE s. f. 1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.) ◊ (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături. 2. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. (<fr. communication, lat. communicatio)

COMUNICÁȚIE ~i f. 1) Mijloc de comunicare între diferite puncte; legătură. Căi de ~. Linie de ~. Mijloace de ~. 2) Sistem tehnic prin care comunică persoanele. 3) Mesaj comunicat prin acest sistem tehnic; anunț; aviz. [Art. comunicația; G.-D. comunicației; Sil. -ți-e] /<fr. communication

comunicați(un)e f. 1. lucrarea de a comunica și rezultatul ei; 2. informațiune, știre.

*comunicațiúne f. (lat. communicátio, -ónis). Acțiunea de a comunica. Legătură, relațiune, corespondență: cale de comunicațiune cu cineva, cu ceva. Informațiune: a primi o comunicațiune. – Și -áție și -áre.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COMUNICÁȚIE s. 1. legătură. (S-a restabilit ~ între cele două orașe.) 2. comunicații de masă = mass-media.

UNIUNEA INTERNAȚIONALĂ A COMUNICAȚIILOR (U.I.C.; în engl.: International Telecommunication Union – I.T.U.), agenție specializată guvernamentală în cadrul sistemului O.N.U. (din 1947), cu sediul la Geneva (Elveția), creată la 17 mai 1865, în scopul coordonării eforturilor statelor membre și cooperării tehnico-științifice în domeniul dezvoltării comunicațiilor. U.I.C. are 189 state membre (2002), printre care și România (din 1866).

UNIUNEA INTERNAȚIONALĂ A COMUNICAȚIILOR v. Organizația Națiunilor Unite.

Intrare: comunicație
comunicație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comunicație comunicația
plural comunicații comunicațiile
genitiv-dativ singular comunicații comunicației
plural comunicații comunicațiilor
vocativ singular
plural
comunicațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comunicațiune comunicațiunea
plural comunicațiuni comunicațiunile
genitiv-dativ singular comunicațiuni comunicațiunii
plural comunicațiuni comunicațiunilor
vocativ singular
plural