comunicație (fr. communication, lat. communicatio „convorbire”), figură dialogistică pe care o realizează un orator ce se adresează auditoriului (sau un scriitor cititorului) simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte, cu privire la justețea unor afirmații sau argumente (P): „Ce trebuia să facă acuzatul?... Trebuia să duc mai departe această argumentare?... Nu sunteți destul de lămuriți?” Sin. asociere.