9 definiții pentru comparator (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comparator sn [At: DEX2 / Pl: ~oare / E: fr comparateur] Instrument de măsură format dintr-un șurub micrometric și două microscoape, care servește la măsurarea distanței dintre două puncte sau dintre două repere.

COMPARATÓR, comparatoare, s. n. Instrument de măsură format dintr-un șurub micrometric și două microscoape, care servește la măsurarea distanței dintre două puncte sau dintre două repere. – Din fr. comparateur.

COMPARATÓR, comparatoare, s. n. Instrument de măsură format dintr-un șurub micrometric și două microscoape, care servește la măsurarea distanței dintre două puncte sau dintre două repere. – Din fr. comparateur.

COMPARATÓR, comparatoare, s. n. Aparat format dintr-un șurub micrometric și din două microscoape, care servește la măsurarea distanței dintre două puncte sau dintre două repere.

COMPARATÓR, -OÁRE adj. Care face o comparație, care determină o comparație. // s.n. Aparat care servește la determinarea lungimilor, a distanței dintre două puncte sau dintre două repere. ♦ Instrument care servește la compararea riglelor divizate. ♦ Circuit care permite compararea a două informații care intră în calculatorul electronic. [Cf. fr. comparateur].

COMPARATÓR s. n. 1. instrument de măsurat pentru compararea a două mărimi sau a dimensiunilor unor piese față de aceea a unui etalon. 2. aparat pentru măsurarea defazajului și a raportului dintre amplitudinile a două tensiuni sinusoidale. 3. circuit care permite compararea a două informații intrate în calculatorul electronic. 4. segment al sistemului nervos central care compară efectul obținut cu forma optimă a acțiunii. (<fr. comparateur)

COMPARATÓR2 ~oáre n. Instrument de măsură al cărui principiu de funcționare este bazat pe comparația unor mărimi date cu un etalon. /<fr. comparateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comparatór s. n., pl. comparatoáre

comparatór s. n., pl. comparatoáre

Intrare: comparator (s.n.)
comparator1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comparator
  • comparatorul
  • comparatoru‑
plural
  • comparatoare
  • comparatoarele
genitiv-dativ singular
  • comparator
  • comparatorului
plural
  • comparatoare
  • comparatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comparator (s.n.)

  • 1. Instrument de măsură format dintr-un șurub micrometric și două microscoape, care servește la măsurarea distanței dintre două puncte sau dintre două repere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Instrument care servește la compararea riglelor divizate.
      surse: DN
  • 2. Circuit care permite compararea a două informații care intră în calculatorul electronic.
    surse: DN
  • 3. Aparat pentru măsurarea defazajului și a raportului dintre amplitudinile a două tensiuni sinusoidale.
    surse: MDN '00
  • 4. Segment al sistemului nervos central care compară efectul obținut cu forma optimă a acțiunii.
    surse: MDN '00

etimologie: