COMPARATOR s. n. 1. instrument de măsurat pentru compararea a două mărimi sau a dimensiunilor unor piese față de aceea a unui etalon. 2. aparat pentru măsurarea defazajului și a raportului dintre amplitudinile a două tensiuni sinusoidale. 3. circuit care permite compararea a două informații intrate în calculatorul electronic. 4. segment al sistemului nervos central care compară efectul obținut cu forma optimă a acțiunii. (<fr. comparateur)