7 definiții pentru comorație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMORAȚIE s.f. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. ♦ Figură de retorică realizată prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare „și”, „sau” în propoziție; epimonă. [Gen. -iei, var. comorațiune s.f. / < lat. commoratio, fr. commoration].
COMORAȚIE s. f. 1. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. 2. Figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare și, sau în propoziție; epimonă. (<lat. commoratio, fr. commoration).
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de claudia
- acțiuni
COMORAȚIUNE s.f. v. comorație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comorație (desp. -ți-e) s. f., art. comorația (desp. -ți-a), g.-d. comorații, art. comorației
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comorație (desp. -ți-e) s. f., art. comorația (desp. -ți-a), g.-d. comorații, art. comorației
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comorație (-ți-e) s. f., art. comorația (-ți-a), g.-d. comorații, art. comorației
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comorație s. f. (sil. -ți-e), art. comorația (sil. -ți-a), g.-d. comorații, art. comorației
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
comorație (lat. commoratio „întârziere”), sin. epimonă.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
comorațiesubstantiv feminin
- 1. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. DN
- 1.1. Figură de retorică realizată prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare „și”, „sau” în propoziție. DNsinonime: epimonă
-
etimologie:
- commoratio DN
- commoration DN