5 definiții pentru epimonă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EPIMONĂ, epimone, s. f. Comorație (2). – Din fr. épimone.
EPIMONĂ, epimone, s. f. (Lit.) Comorație (2). – Din fr. épimone.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIMONĂ s.f. (Ret.) Comorație. [Cf. fr. épimone, gr. epimone].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIMONĂ s. f. comorație (2). (< fr. épimone, gr. epimone)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
epimonă (gr. epimone „întârziere”, „insistență”), figură care constă în repetarea insistentă a unor idei, specifică, la origine, discursului juridic sau politic; în literatură se realizează prin întrebuințarea excesivă a conjuncției coordonatoare (și, sau) în propoziție sau frază, făcând impresia unei suplimentări neîntrerupte a ideii (I): „Focul îl stingi, apa o iezești și o abați pe altă parte, vântul când bate te dai în lături, într-un adăpost, și te odihnești, soarele intră în nour, noaptea cu întunerecul trece și să face iar lumină, iar la grec milă sau omenie, sau dreptate, sau nevicleșug, nici unele ca acestea nu sunt sau frica lui Dumnezeu.” (Ion Neculce) • Exemplul de mai sus cuprinde, în final, și un hiperbat: „nici unele ca acestea nu sunt, sau frica lui Dumnezeu”. • Sinonimul latin este commoratio (una in re) „întârziere, insistență asupra aceluiași lucru” și face parte, ca figură a insistenței, din familia de figuri numite: pleonasm, batologie, perisologie, macrologie, tautologie sinonimică.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |