combustie sf [At: COSTINESCU / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr combustion] 1 Ardere. 2 (Med, rar) Arsură.

COMBUSTIE, combustii, s. f. Ardere. Păru că se interesează grozav de vîrful țigării, urmărind, cu o atenție de expert al regiei, combustia tutunului. C. PETRESCU, I. II 156. ◊ Motor cu combustie internă = motor la care arderea carburantului se face în interiorul cilindrului; motor cu ardere internă. – Pronunțat: ti-e. – Variantă: combustiune s. f.

COMBUSTIE s.f. Ardere. [Gen. -iei, var. combustiune s.f. / cf. fr. combustion, it. combustione, lat. combustio].

COMBUSTIE s. f. 1. ardere. 2. (fig.) efervescență, tumult.

COMBUSTIE ~i f. Reacție chimică rapidă de combinare a unei substanțe cu oxigenul din aer, însoțită de degajare de căldură și lumină; ardere. [Art. combustia; G.-D. combustiei; Sil. -ti-e] /<fr. combustion; lat. combustio, ~onis

combustiune sf vz combustie

COMBUSTlUNE s. f. v. combustie.

COMBUSTIUNE s.f. v. combustie.

combustiune f. 1. acțiunea de a arde cu totul; 2. incendiu; 3. fig. stare de efervescență, tumult excitat pe neașteptate.

*combustiúne f. (lat. combústio, -ónis). Ardere, maĭ ales în știință: vĭața e o combustiune lentă.

combustie (desp. -ti-e) s. f., art. combustia (desp. -ti-a), g.-d. art. combustiei; pl. combustii, art. combustiile (desp. -ti-i-)

combustie (-ti-e) s. f., art. combustia (-ti-a), g.-d. art. combustiei; pl. combustii, art. combustiile (-ti-i-)

combustie s. f. (sil. -ti-e), art. combustia (sil. -ti-a), g.-d. art. combustiei; pl. combustii, art. combustiile (sil. -ti-i-)

combustie

COMBUSTIE s. v. ardere. (Corp care întreține ~.)

COMBUSTIE s. (CHIM.) ardere. (Corp care întreține ~.)