16 definiții pentru comă (med.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cómă2 sf [At: DN2 / Pl: ~me / E: fr coma] 1 Pierdere totală prelungită a cunoștinței, a sensibilității și motricității, asemănătoare cu un somn adânc, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. 2 (Imp) Agonie. 3-4 (Fam; îlav; îla) De ~ Extraordinar.

CÓMĂ1, come, s. f. Pierdere totală, prelungită a cunoștinței, a sensibilității și motricității, asemănătoare somnului profund, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. ♦ (Impr.) Agonie. ◊ (Arg., loc adj. și adv.) De comă = extraordinar, nemaipomenit. – Din fr. coma.

CÓMĂ1, come, s. f. Pierdere totală prelungită a cunoștinței, a sensibilității și motricității, asemănătoare cu un somn adânc, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. ♦ (Impr.) Agonie. ◊ (Arg., loc. adj. și adv.) De comă = extraordinar, nemaipomenit. – Din fr. coma.

CÓMĂ1 s. f. Stare de inconștiență asemănătoare cu un somn adînc, din care bolnavul nu poate fi deșteptat, produsă de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, uremie sau de alte boli. Bolnavul e în comă. Comă diabetică ♦ (Impropriu) Agonie.

CÓMĂ1 s.f. Stare letargică de pierdere a cunoștinței, a sensibilității și a posibilității de mișcare, produsă de o hemoragie cerebrală, de diabet, de uremie etc.; agonie. [< fr. coma, cf. gr. koma – somn profund].

CÓMĂ1 s. f. stare letargică de pierdere totală a cunoștinței, a sensibilității și posibilității de mișcare, produsă de o hemoragie cerebrală, diabet, uremie etc. (< fr. coma, gr. koma)

cómă s. f. în expr. de comă (lb. arg.) ◊ „Nu trebuie uitată expresia de comă – extraordinar, nemaipomenit (cf. [este] de comă, [este] mortal – este foarte bun, frumos, interesant.” R.lit. 19 VII 79 p. 9. ◊ „Omul [un mut] nu-și poate striga marfa, de aia are hârtia pe piept. Nu-i de comă? [...] Într-adevăr, e de comă.R.l. 27 X 92 p. 6 (din fr. coma; DEX-S)

CÓMĂ1 ~e f. Pierdere a cunoștinței în timpul unei boli grave, provocată de o reprimare a funcțiilor sistemului nervos central. ~ diabetică. ~ apoplectică.A fi în ~ a fi în agonie. [G.-D. comei] /<fr. coma

comă f. Med. somn letargic, amorțirea unor bolnavi.

*1) cómă f. (vgr. kôma, kómatos). Med. Somn letargic, ca aproape de moarte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cómă (pierderea cunoștinței, interval muzical) s. f., g.-d. art. cómei; pl. cóme

cómă (med., muz.) s. f., g.-d. art. cómei; pl. cóme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÓMĂ s. v. agonie, virgulă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cómă (cóme), s. f.1. Virgulă, semn ortografic. – 2. Pierdere totală, prelungită a cunoștinței, somn letargic. Lat. comma (sec. XIX), și germ. Komma (sensul 1), fr. coma (sensul 2). Sensul 1 este înv.Der. comatos, adj., din fr.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

de comă expr. formidabil, extraordinar.

Intrare: comă (med.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • co
  • coma
plural
  • come
  • comele
genitiv-dativ singular
  • come
  • comei
plural
  • come
  • comelor
vocativ singular
plural

comă (med.)

etimologie: