11 definiții pentru colhoznic (s.m.)

colhóznic, ~ă [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 105, 12/3 / S: ko~ / Pl: ~ici, ~ice / E: rs кoлxoзник] 1 a În formă de colhoz. 2 a Specific colhozului. 3 a Care se referă la colhoz. 4 a Care provine de la colhoz. 5 a Care aparține colhozului. 6 smf Membru al unui colhoz Si: (rar) colhozian (6).

COLHÓZNIC, -Ă, colhoznici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de colhoz, privitor la colhoz. 2. S. m. și f. (În trecut) Membru al unui colhoz. – (1) Colhoz + suf. -nic (după rus. kolhoznîi), (2) din rus. kolhoznik.

COLHÓZNIC, -Ă, colhoznici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de colhoz, privitor la colhoz. 2. S. m. și f. Membru al unui colhoz. – (1) Colhoz + suf. -nic (după rus. kolhoznâi), (2) din rus. kolhoznik.

COLHÓZNIC2, -Ă, colhoznici, -e, s. m. și f. Membru al colhozului, țăran care a intrat în colhoz. Cînta un flăcău... despre colhoznicii din Caucaz. TULBURE, V. R. ◊ (Adjectival) Câlăuzindu-se după experiența țărănimii colhoznice din Uniunea Sovietică și experiența proprie a țăranilor colectiviști din țara noastră, țărănimea muncitoare își clădește o viață nouă, îmbelșugată și fericită. STAT. GOSP. AGR. 4. Fiecare țăran colhoznic, în afară de participarea sa la venitul gospodăriei obștești, are drept și la un lot în proprietate personală cu casă de locuit, vite și păsări. SADOVEANU, L. 23.

COLHÓZNIC1, -Ă, colhoznici, -e, adj. Care ține de colhoz. Orînduirea colhoznică sovietică a dovedit în mod strălucit că nu există alt drum care să scoată țărănimea muncitoare din sărăcie și mizerie, din jugul exploatării chiabur ești, decît drumul colhozurilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2587.

colhóznic adj. m., s. m., pl. colhóznici; adj. f., s. f. colhóznică, pl. colhóznice

colhóznic adj. m., s. m., pl. colhóznici; f. sg. colhóznică, pl. colhóznice

COLHÓZNIC, -Ă adj. Referitor la colhoz. // s.m. și f. Membru al unui colhoz. [< rus. kolhoznik].

COLHÓZNIC, -Ă adj., s. m. f. (membru) al unui colhoz. (< rus. kolhoznik)

COLHÓZNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Membru al unui colhoz. /colhoz + suf. ~nic

COLHÓZNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de colhoz; propriu colhozurilor. Orânduire ~că. /colhoz + suf. ~nic

Intrare: colhoznic (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colhoznic colhoznicul
plural colhoznici colhoznicii
genitiv-dativ singular colhoznic colhoznicului
plural colhoznici colhoznicilor
vocativ singular
plural