15 definiții pentru codârlă codirlă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CODẤRLĂ, codârle, s. f. 1. (Pop.) Partea dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruțe, în care se pune de obicei nutreț pentru animalele de tracțiune. 2. Fig. (Fam.) Partea de la coadă a unei cete, a unui stol de păsări etc. [Var.: (reg.) codírlă s. f.] – Coadă + suf. -ârlă.

CODẤRLĂ, codârle, s. f. 1. Partea dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruțe, în care se pune de obicei nutreț pentru animalele de tracțiune. 2. Fig. (Fam.) Partea de la coadă a unei cete, a unui stol de păsări etc. [Var.: (reg.) codírlă s. f.] – Coadă + suf. -ârlă.

CODÂRLĂ ~e f. Partea din spate, mobilă, a coșului unei căruțe sau a unui car. /coadă + suf. ~ârlă

codârlă f. 1. coada carului, adaosul ce-l are carul pe dinapoi (sau pe dinainte); 2. cel ce dă la urmă în jocul arșicelor.

CODÍRLĂ s. f. v. codârlă.

CODÍRLĂ s. f. v. codârlă.

CODÍRLĂ, codirle, s. f. 1. Partea de dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruțe (în care se așază în mod obișnuit nutrețul necesar la drum animalelor de tracțiune). De la București pînă la Ploiești se călătorea în birjă de Herasca cu coviltir și codirlă. CARAGIALE, O. II 31. Alții [ședeau] pe chichiță, în codirlă și pînă și peste coviltir. ISPIRESCU, la TDRG. 2. Fig. Partea din urmă, de la coadă, a unei cete (de copii, la joc), a unui stol de păsări etc.; coadă. Un stîrc... ieși din codirlă tuturor, unde ședea pitulit. MARIAN, O. II 325. Baciul începe, și după dînsul pe rînd ceilalți, pînă la codirlă. ISPIRESCU, la TDRG. – Variantă: (regional) codîrlă (PAS, Z. I 43, SADOVEANU, M. C. 157, SADOVEANU, N. P. 324) s. f.

CODÎ́RLĂ s. f. v. codirlă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

codấrlă (pop.) s. f., g.-d. art. codấrlei; pl. codấrle

codârlă/codírlă s. f., g.-d. art. codârlei/codírlei; pl. codârle/codírle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CODÂRLĂ s. fund, (pop.) înfundătoare, scărilă, targă, (reg.) scărigă, (Mold. și Bucov.) chelnă, (Transilv. și Ban.) șireglă, (Olt. și Munt.) șușlete. (~ la car, căruță ori sanie.)

CODÎRLĂ s. fund, (pop.) înfundătoare, scărilă, targă, (reg.) scărigă, (Mold. și Bucov.) chelnă, (Transilv. și Ban.) șireglă, (Olt. și Munt.) șușlete. (~ la car, căruță ori sanie.)

Intrare: codârlă
codârlă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codârlă
  • codârla
plural
  • codârle
  • codârlele
genitiv-dativ singular
  • codârle
  • codârlei
plural
  • codârle
  • codârlelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codirlă
  • codirla
plural
  • codirle
  • codirlele
genitiv-dativ singular
  • codirle
  • codirlei
plural
  • codirle
  • codirlelor
vocativ singular
plural

codârlă codirlă

  • 1. popular Partea dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruțe, în care se pune de obicei nutreț pentru animalele de tracțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • De la București pînă la Ploiești se călătorea în birjă de Herasca cu coviltir și codirlă. CARAGIALE, O. II 31.
      surse: DLRLC
    • Alții [ședeau] pe chichiță, în codirlă și pînă și peste coviltir. ISPIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat familiar Partea de la coadă a unei cete, a unui stol de păsări etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coadă 2 exemple
    exemple
    • Un stîrc... ieși din codirla tuturor, unde ședea pitulit. MARIAN, O. II 325.
      surse: DLRLC
    • Baciul începe, și după dînsul pe rînd ceilalți, pînă la codirlă. ISPIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Coadă + sufix -ârlă.
    surse: DEX '98 DEX '09