codirlă sf [At: JIPESCU, O. 151 / V: (Mol; Trs) ~dar~, (reg) ~dârblă, (Olt) ~ră / Pl: ~le / E: coadă + -irlă] 1 (Reg) Coadă (1) a unui animal. 2 (Pan; reg) Partea dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruțe, în care se pune de obicei nutreț pentru animalele de tracțiune Si: (reg) seriglă, chelnă, chilnă, șușlete, șișlet, scărilă. 3 (Pan; reg) Partea din urmă a unei cete de copii, la joc. 4 (Pan; reg) Partea din urmă a unui stol de păsări. 5 (Pan; reg) Cel care rămâne la coadă (8) Si: codiță, codaș, codaciu, codan. 6 (Pan; îvp) Cel ce dă la urmă în jocul arșicelor. 7 (Reg) Codiriște.