18 definiții pentru cocean

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCEAN, coceni, s. m. 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreț. 2. Știulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil. 3. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor. – Din bg. kočan, sb. kočanj.[1]

  1. În original, acc. greșit: COCEAN LauraGellner

cocean [At: I. IONESCU, C. 209 / Pl: ~eni, (rar) ~ene / E: bg кочан, srb kočanj] 1 sm Tulpină a unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreț. 2 sm Știulete desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil. 3 sm Mijloc (tare al) unor fructe sau legume Si: cotor. 4 sm (Pre) Parte rămasă în pământ din tulpina porumbului, după ce a fost tăiat de pe câmp Si: buzdugan, covrag, dulean, hacean, hluj, hluja, hlujar, lujer, strujan, tujlean, tușlean, turjan, tulei, tuleu, tulanaș, tulean, tuhlean, vejă, (reg) bălii, ciocani, ciocleji, cocleji, ciucleji, ciocălăi, hulugi, motoloși, jupi, jipi, vejii, vegii. 5 sm (Rar) Cotor al măturii. 6 (Îe) A tunde ~ A tunde până la piele. 7 sm (Pan) Parte pe care stau solzii din conul de brad Si: ciocan. 8 (Îe) D-aia n-are ursu’ coadă și para ~! Se zice despre cei lacomi. 9 av (Fig; îe) A fi ~ A fi beat turtă. 10 (Bot; Buc; Trs; îc) ~-căpresc Cinsteț (Salvia glutinosa). 11 (Bot; îae) Lăptucul-oii (Telekia speciosa). 12 (Bot; îc) ~-de-trandafir Trandafir sălbatic (Cynorrhodon). 13 (Pfm) Penis.

COCEAN, coceni, s. m. 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreț. 2. Știulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil. 3. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor. – Din bg. kočan, scr. kočanj.

COCEAN, coceni, s. m. 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului (întrebuințată ca. nutreț). [Vitele] mîncau coceni vărsați pe jos sub botul lor. DUMITRIU, V. L. 72. Mitrea tăcea, doborît de trudă, pe un maldăr de coceni vechi. SADOVEANU, M. C. 48. Ogrăzi de pruni, șire de paie și stoguri de coceni, toate jug și se afundă în urma ei. DELAVRANCEA, S. 34. 2. Tulei de porumb desfăcut de boabe; știulete, ciocan, ciocălău (folosit adesea ca combustibil). 3. Mijlocul tare al unor fructe în care stau sîmburii și care nu se mănîncă; cotor. Cocean de măr. Cocean de gutuie. Mijlocul, inima unor legume. Cocean de varză. Cocean de conopidă.

COCEAN ~eni m. 1) Tulpină de porumb folosită ca nutreț. 2) Știulete de porumb eliberat de boabe, folosit drept combustibil; ciocălău. 3) (la fructe și legume) Mijloc tare; cotor. [Sil. co-cean] /<bulg., sb. koțan

cocean n. 1. tulpina porumbului; 2. miezul unor fructe sau legume: cocean de varză. [Slav. KOČANĬ).

coceán m., pl. enĭ (vsl. kočanŭ, rus. kóčenĭ, kočan, cĭocan de varză, sîrb. kočanj, mez de fruct, bg. alb. turc. kočán, ung. kocsan, ngr. kotsáni, tulpină. V. cĭocan 1). Sud. Strujan, cĭocan, cĭoclej, cotor de păpușoĭ: o casă învălită cu cocenĭ. Cĭocan (mez) de varză. Trans. Cocean căpresc, cinsteț.

ciociu sm [At: POMPILIU, B. 1007 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Cocean de porumb Si: ciocălău, ciuclej, cocean, hluj, hlujan, tulean.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COCEAN s. (BOT.) 1. (reg.) v. cotor. 2. v. știulete. 3. cotor. (~ de măr.)

COCEAN s. (BOT.) 1. (reg.) buzdugan, cotor, covrag, dulean, hlujan, lujer, strujan, tujlean, tulean, tuleu, vejă. (~ sau tulpină a porumbului.) 2. știulete, (reg.) ciocan, ciocălău, drugă, drugălău, știulean, știuleu, (Ban. și Olt.) cioclod. (~ de porumb curățat de toabe.) 3. cotor. (~ de măr.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocean, coceni, s.m. – 1. Știulete de porumb desfăcut de boabe. 2. Con de brad (ALRRM, 1973: 558). ♦ (onom.) Cocean, Coceanu, nume de familie (44 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. kočanǐ (Șăineanu, Scriban); din bg. kočan, srb. kočanj (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. kocsány (Bakos, 1982).

cocean, coceni, s.m. – 1. Știulete de porumb desfăcut de boabe. 2. Con de brad (ALR 1973: 558). – Din bg. kočan, srb. kočanj (DEX); Cuv. rom. preluat în magh. (kocsány) (Bakos 1982).

Intrare: cocean
substantiv masculin (M22)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocean
  • coceanul
  • coceanu‑
plural
  • coceni
  • cocenii
genitiv-dativ singular
  • cocean
  • coceanului
plural
  • coceni
  • cocenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cocean, cocenisubstantiv masculin

  • 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Vitele] mîncau coceni vărsați pe jos sub botul lor. DUMITRIU, V. L. 72. DLRLC
    • format_quote Mitrea tăcea, doborît de trudă, pe un maldăr de coceni vechi. SADOVEANU, M. C. 48. DLRLC
    • format_quote Ogrăzi de pruni, șire de paie și stoguri de coceni, toate fug și se afundă în urma ei. DELAVRANCEA, S. 34. DLRLC
  • 2. Știulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil. DEX '09 DEX '98
    sinonime: știulete
    • diferențiere Tulei de porumb desfăcut de boabe (folosit adesea ca combustibil). DLRLC
  • 3. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cotor
    • format_quote Cocean de măr. Cocean de gutuie. Cocean de varză. Cocean de conopidă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.