14 definiții pentru coabita cohabita


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coabita vi [At: HAMANGIU, C. C. 76 / P: co-a~ / V: (înv) coha~ / Pzi: ~tez / E: fr cohabiter, lat cohabitare] 1 (Jur; d. oameni) A locui împreună în aceeși casă Si: a conviețui. 2 (D. idei, ideologii etc.) A coexista în ciuda unor deosebiri.

COABITÁ, coabitez, vb. I. Intranz. (Jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabiter, lat. cohabitare.

COABITÁ, coabitez, vb. I. Intranz. (Jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabiter, lat. cohabitare.

COABITÁ, coabitez și (rar) coabit, vb. I. Intranz. (Jur.; mai ales despre bărbat și femeie, căsătoriți sau necăsătoriți) A locui împreună (în aceeași casă), a trăi (în mod obișnuit) sub același acoperiș; a conviețui. – Pronunțat: co-a-.

COABITÁ vb. I. intr. (Despre un bărbat și o femeie) A locui împreună, în aceeași casă; a conviețui. [Pron. co-a-, p. i. -tez, coabít. / cf. lat. cohabitare, fr. cohabiter].

COABITÁ vt. intr. 1. a conviețui. 2. (despre specii diferite) a popula același habitat. (< fr. cohabiter, lat. cohabitare)

A COABITÁ ~éz intranz. A locui împreună; a conviețui; a conlocui. [Sil. co-a-] /<lat. cohabitare, fr. cohabiter

*coabitéz (oa 2 silabe), v. intr. (lat. cohábito, -áre). Locuĭesc împreună, maĭ ales vorbind de soț și soție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coabitá (a ~) (co-a-) vb., ind. prez. 3 coabiteáză

coabitá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coabitéz, 3 sg. și pl. coabiteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COABITÁ vb. (JUR.) a conviețui, a trăi, a viețui. (Au ~ doi ani ca soț și soție.)

COABITA vb. (JUR.) a conviețui, a trăi, a viețui. (Au ~ doi ani ca soț și soție.)

Intrare: coabita
  • silabație: co-a-
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coabita
  • coabitare
  • coabitat
  • coabitatu‑
  • coabitând
  • coabitându‑
singular plural
  • coabitea
  • coabitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coabitez
(să)
  • coabitez
  • coabitam
  • coabitai
  • coabitasem
a II-a (tu)
  • coabitezi
(să)
  • coabitezi
  • coabitai
  • coabitași
  • coabitaseși
a III-a (el, ea)
  • coabitea
(să)
  • coabiteze
  • coabita
  • coabită
  • coabitase
plural I (noi)
  • coabităm
(să)
  • coabităm
  • coabitam
  • coabitarăm
  • coabitaserăm
  • coabitasem
a II-a (voi)
  • coabitați
(să)
  • coabitați
  • coabitați
  • coabitarăți
  • coabitaserăți
  • coabitaseți
a III-a (ei, ele)
  • coabitea
(să)
  • coabiteze
  • coabitau
  • coabita
  • coabitaseră
cohabita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coabita
  • coabitare
  • coabitat
  • coabitatu‑
  • coabitând
  • coabitându‑
singular plural
  • coabi
  • coabitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coabit
(să)
  • coabit
  • coabitam
  • coabitai
  • coabitasem
a II-a (tu)
  • coabiți
(să)
  • coabiți
  • coabitai
  • coabitași
  • coabitaseși
a III-a (el, ea)
  • coabi
(să)
  • coabite
  • coabita
  • coabită
  • coabitase
plural I (noi)
  • coabităm
(să)
  • coabităm
  • coabitam
  • coabitarăm
  • coabitaserăm
  • coabitasem
a II-a (voi)
  • coabitați
(să)
  • coabitați
  • coabitați
  • coabitarăți
  • coabitaserăți
  • coabitaseți
a III-a (ei, ele)
  • coabi
(să)
  • coabite
  • coabitau
  • coabita
  • coabitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coabita cohabita

  • 1. științe juridice A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: conlocui conviețui
  • 2. (Despre specii diferite) A popula același habitat.
    surse: MDN '00

etimologie: