14 definiții pentru coțcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cóțcă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~țci / E: mg, srb kocka] (Înv) 1 Zar. 2 (Îe) A strica ~ca cuiva A strica planurile cuiva. 3 (Spc) Bucată de zahăr cubic. 4 Carou pe o țesătură. 5 (Rar) Ghem. 6 (Rar) Cocoloș. 7 Joc de cărți. 8 (Fig) Șmecherie. 9 (Fig) înșelătorie. 10 (Îe) A juca cuiva o ~ A păcăli pe cineva.

CÓȚCĂ, coțci, s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din sb. kocka „zar”.

CÓȚCĂ s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din scr. kocka „zar”.

CÓȚCĂ s. f. (Regional) Șmecherie, pungășie, înșelătorie. Ruletă, coțcă privilegiată care scurge pungile străinilor. NEGRUZZI, S. I 326. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela, a trage pe sfoară pe cineva. Nu cumva oare vrea să ne joace vro coțcă? ALECSANDRI, T. I 139.

CÓȚCĂ f. reg. Faptă de coțcar; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; impostură. /<sb. kocka

coțcă f. 1. zar (de jucat), înșelătorie, șmecherie: nu cumva vrea să ne joace vreo coțcă AL. [Serb. KOȚKA, zar].

cóțcă f., pl. ĭ și e (ung. kocka, d. sîrb. kocka, zar, care vine d. kost, vsl. kostĭ, os; alb. kóškă, kótskă, ngr. kótsi. Bern. 1, 583). Est. Jocu țintaruluĭ (V. țintar): a juca coțca. Fig. Coțcărie: a umbla cu coțca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cóțcă (reg.) s. f., g.-d. art. cóțcii; pl. coțci

cóțcă s. f., pl. coțce (coțci)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÓȚCĂ s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, zar.

coțcă s. v. ESCROCHERIE. HOȚIE. IMPOSTURĂ. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. ȘARLATANIE. ȘMECHERIE. ZAR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cóțcă s. f.1. Zar. – 2. Minge. – 3. Minciună, înșelătorie, escrocherie. Sb., mag. kocka. Este dublet al lui cotcă, s. f. (Trans., Olt., minge), din mag. kotyka (DAR). – Der. coțcar (var. coțcaș), s. m. (înșelător, hoț, potlogar); coțcărie, s. f. (potlogărie).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cóțcă s.f. (reg.) 1. coțcărie, pungășie, șarlatanie, șmecherie, înșelătorie. 2. zar de jucat. 3. pătrățel (de pe o țesătură). 4. cocoloș, ghem.

Intrare: coțcă
coțcă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coțcă
  • coțca
plural
  • coțci
  • coțcile
genitiv-dativ singular
  • coțci
  • coțcii
plural
  • coțci
  • coțcilor
vocativ singular
plural
coțcă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coțcă
  • coțca
plural
  • coțce
  • coțcele
genitiv-dativ singular
  • coțce
  • coțcei
plural
  • coțce
  • coțcelor
vocativ singular
plural

coțcă

etimologie: