8 definiții pentru clocotiș (clocot)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clocotíș1 sn [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~uri / E: clocot + -iș] (Înv) 1 Clocot. 2 Val.

clocotíș2 av [At: DDRF / E: clocot + -iș] (Înv) 1 În clocote. 2 (Fig) Cu vuiet. 3 (Fig) De-a valma.

CLOCOTÍȘ2, clocotișuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ Val de apă. – Clocot + suf. -iș.

CLOCOTÍȘ2, clocotișuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ Val de apă. – Clocot + suf. -iș.

CLOCOTÍȘ s. n. (Rar) Clocot. Din clocotișul lor [al măgurilor] se înalță, la dreapta, mîndrul Barnar. VLAHUȚĂ, O. A. 417.

CLOCOTÍȘ2 n. v. CLOCOT. /clocot + suf. ~iș


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clocotíș2 (clocot) (rar) s. n., pl. clocotíșuri

clocotíș (clocot) s. n., pl. clocotíșuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clocotíș, clocotișuri, s.n. – (înv.) Clocot, fierbere: „A mea ziță-i grâu ales, / A ta ziță-i de ovăz / Mestecată-(n) clocotiș” (Papahagi, 1925: 167; Breb). – Din clocot (< sl. klokotǔ) + suf. - (DEX, MDA).

Intrare: clocotiș (clocot)
clocotiș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocotiș
  • clocotișul
  • clocotișu‑
plural
  • clocotișuri
  • clocotișurile
genitiv-dativ singular
  • clocotiș
  • clocotișului
plural
  • clocotișuri
  • clocotișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clocotiș (clocot)

  • 1. rar Clocot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clocot un exemplu
    exemple
    • Din clocotișul lor [al măgurilor] se înalță, la dreapta, mîndrul Barnar. VLAHUȚĂ, O. A. 417.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Val de apă.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Clocot + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09