14 definiții pentru climă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clímă sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 144 / Pl: ~me / E: lat clima, -atis, ger Klima] 1 Totalitate a fenomenelor meteorologice (temperatură, precipitații atmosferice, vânt) ce caracterizează starea medie multianuală a unui loc Si: climat (1). 2 Regiune considerată sub raportul climei (1) specifice.

CLÍMĂ, clime, s. f. 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatură, vânturi, precipitații atmosferice) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc; climat. 2. Regiune considerată sub raportul climei (1) specifice. – Din lat. clima, -atis, germ. Klima.

CLÍMĂ, clime, s. f. 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatură, vânturi, precipitații atmosferice) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc; climat. 2. Regiune considerată sub raportul climei (1) specifice. – Din lat. clima, -atis, germ. Klima.

CLÍMĂ, clime, s. f. 1. Totalitatea fenomenelor atmosferice caracteristice unui ținut, avînd ca factori principali temperatura, vîntul și ploaia. Climă caldă. Climă temperată. Climă continentală.Clima ta-i plăcută! Cerul e senin! Soarele tău, dulce! Tu răpești pe cale-i ori și ce străin Ce nu se mai duce! BOLINTINEANU, O. 23. Acest frumos oraș... poate să se sfădească cu toate orașele ce pînă acuma am numit... pentru clima lui cea dulce și potrivită. GOLESCU, Î. 123. 2. Țară, ținut, regiune sub raportul fenomenelor atmosferice caracteristice. Lucruri scumpe și plante din alte clime spînsurau și se tîrau din odaie în odaie. GALACTION, O. I 304. [Cocorii] vin... de prin clime înfocate. ALECSANDRI, P.. A. 119. Din loc în loc aș trece în climele străine, Unde sînt alte stele și ceruri mai senine, Dar iarăși m-aș întoarce cînd firea ar zîmbi. ALEXANDRESCU, P. 45.

CLÍMĂ s.f. 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei unei regiuni; climat. 2. Ținut, regiune considerată sub raportul condițiilor atmosferice caracteristice. [Cf. it. clima, germ. Klima, gr. klima].

CLÍMĂ s. f. ansamblul fenomenelor și proceselor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei unei regiuni; climat. (< lat. clima, germ. Klima)

CLÍMĂ ~e f. 1) Totalitate a proceselor și fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climat. ~ maritimă. 2) Regiune privită sub raportul condițiilor atmosferice caracteristice. [G.-D. climei] /<lat. clima, germ. Klima

climă f. 1. stare atmosferică proprie unei regiuni: caldă, rece, uscată, umedă; 2. țară, ținut, sub raportul temperaturei: a schimba clima.

*clímă f., pl. e (vgr. klima, klimatos, înclinațiune [a uneĭ regiunĭ față de soare], d. klino, înclin: fr. climat). Starea atmosferică obișnuită a uneĭ regiunĭ: clima Româniiĭ e aspră ĭarna. Regiune, ținut: a trăi în climele calde. V. plaĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clímă s. f., g.-d. art. clímei; pl. clíme

clímă s. f., g.-d. art. clímei; pl. clíme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLÍMĂ s. (MET.) 1. aer, climat, vreme, (înv.) temperament. (Regiune cu ~ caldă.) 2. climă locală v. microclimă.

CLI s. (MET.) aer, climat, vreme, (înv.) temperament. (Regiune cu ~ caldă.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLÍMĂ (< germ., lat.) s. f. Regim mediu multianual a proceselor și fenomenelor meteorologice (caracteristice unei anumite regiuni), determinat de radiația solară și de circulația generală a maselor de aer, care variază în raport cu cu poziția pe Pămînt, cu altitudinea absolută și cu configurația reliefului regiunii respective, avînd ca principale componente temperatura medie a aerului, nebulozitatea, precipitațiile atmosferice și vîntul; climat (1). În funcție de repartiția diferită pe glob a radiației solare, a uscatului și a apei, precum și a mișcărilor maselor de aer, se deosebesc: c. ecuatorială, cu temperaturi ridicate, mișcări ascendente ale maselor de aer, variații termice anuale mici și precipitații abundente; c. subecuatorială, cu două anotimpuri, din care unul secetos și altul ploios; c. tropicală, caldă, cu predominarea vînturilor alizee, cu importante variații termice diurne și ariditate accentuată; c. subtropicală, caldă, de tranziție între cea tropicală și cea temperată, cu două anotimpuri, dintre care unul este secetos, vara, și altul ploios, iarna; c. temperată, la latitudinile medii, cu patru anotimpuri distincte, cu strat de zăpadă iarna și cu predominarea vînturilor de vest; c. subpolară, cu iarnă aspră, vară rece și cantitate relativ redusă de precipitații; c. polară (arctică sau antarctică), cu două anotimpuri, temperaturi scăzute și precipitații puține. ◊ C. continentală = c. cu precipitații reduse cu variații mari, anuale și diurne, ale temperaturii aerului. ◊ C. maritimă = c. caracteristică oceanelor, mărilor și regiunilor continentale aflate sub influența directă a maselor de aer marin, umedă, cu variații termice anuale și diurne mici. ◊ C. montană = c. cu amplitudini termice medii anuale reduse și precipitații mai abundente decît în zonele coborîte din vecinătate. C. locală = topoclimă; microclimă.

Intrare: climă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cli
  • clima
plural
  • clime
  • climele
genitiv-dativ singular
  • clime
  • climei
plural
  • clime
  • climelor
vocativ singular
plural

climă

  • 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatură, vânturi, precipitații atmosferice) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: climat (s.n.) 3 exemple
    exemple
    • Climă caldă. Climă temperată. Climă continentală.
      surse: DLRLC
    • Clima ta-i plăcută! Cerul e senin! Soarele tău, dulce! Tu răpești pe cale-i ori și ce străin Ce nu se mai duce! BOLINTINEANU, O. 23.
      surse: DLRLC
    • Acest frumos oraș... poate să se sfădească cu toate orașele ce pînă acuma am numit... pentru clima lui cea dulce și potrivită. GOLESCU, Î. 123.
      surse: DLRLC
  • 2. Regiune considerată sub raportul climei specifice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Lucruri scumpe și plante din alte clime spînzurau și se tîrau din odaie în odaie. GALACTION, O. I 304.
      surse: DLRLC
    • [Cocorii] vin... de prin clime înfocate. ALECSANDRI, P.. A. 119.
      surse: DLRLC
    • Din loc în loc aș trece în climele străine, Unde sînt alte stele și ceruri mai senine, Dar iarăși m-aș întoarce cînd firea ar zîmbi. ALEXANDRESCU, P. 45.
      surse: DLRLC

etimologie: