10 definiții pentru grupare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRUPÁRE, grupări, s. f. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.

GRUPÁRE, grupări, s. f. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.

grupare sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~pări / E: grupa] 1 Adunare la un loc a unor obiecte, persoane, animale, plante etc Si: reunire. 2 Comasare. 3 Repartizare pe categorii. 4 Alăturare la o mișcare, la un curent, la un conducător (militând pentru o idee). 5 (Ccr) Colectiv. 6 (Mil) Întrunire temporară de subunități, unități diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă. 7 (Chm) Ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. 8 (Spc) Grup (11). 9 (Îs) ~ patronală Grupare (1) de interese formată de patroni de întreprinderi și opusă sindicatelor muncitorești. 10 (Îs) ~ socială Categorie socială.

GRUPÁRE, grupări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei. Tabloul este o capodoperă ca execuție, tehnică, grupare, lumină, colorit etc. GHEREA, ST. CR. II 63. 2. Colectivitate de persoane reunite printr-o comunitate de idei, de concepții sau de interese; grup. Scindarea Europei este o urmare a politicii puterilor occidentale, îndreptată spre crearea unei grupări militare de state vest-europene. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898. 3. (Chim.; uneori determinat prin «funcțională») Reunire de doi sau mai mulți atomi a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică.

GRUPÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei. 2. Colectivitate unită prin idei, concepții sau interese comune; grup. ♦ (Mil.) Întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă. 3. Ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. [< grupa].

GRUPÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, concepții, interese comune. ◊ (mil.) întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă. 3. ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. (< grupa)

GRUPÁRE ~ări f. 1) v. A GRUPA. 2) Asociație bazată pe idei, concepții, scopuri sau pe activitate comună; grup. /v. a (se) grupa

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grupare s. f., g.-d. art. grupării; pl. grupări corectată

grupáre s. f., g.-d. art. grupării; pl. grupări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRUPÁRE s. 1. v. comasare. 2. v. categorie. 3. partidă, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaș al grupării unioniste.) 4. v. structură.

GRUPARE s. 1. comasare, concentrare. (~ mai multor unități industriale.) 2. categorie, clasă, grup, (astăzi rar) tagmă, (înv.) rînduială. (Face parte din ~ celor timizi.) 3. partidă, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaș al ~ unioniste.) 4. structură. (~ moleculelor într-un corp.)

Intrare: grupare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grupare
  • gruparea
plural
  • grupări
  • grupările
genitiv-dativ singular
  • grupări
  • grupării
plural
  • grupări
  • grupărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grupare, grupărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tabloul este o capodoperă ca execuție, tehnică, grupare, lumină, colorit etc. GHEREA, ST. CR. II 63. DLRLC
    • 1.1. concretizat Ceea ce se grupează laolaltă. DEX '09
  • 2. Colectivitate de persoane reunite printr-o comunitate de idei, de concepții sau de interese. DLRLC DN
    sinonime: grup
    • format_quote Scindarea Europei este o urmare a politicii puterilor occidentale, îndreptată spre crearea unei grupări militare de state vest-europene. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898. DLRLC
    • 2.1. (termen) militar Întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă. DN
  • 3. chimie Reunire de doi sau mai mulți atomi a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. DLRLC DN
etimologie:
  • vezi grupa DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.