16 definiții pentru circumflex circonflex


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

circumfléx, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: ~conf~, ~féls, țir~ / Pl: ~e / E: fr circonflexe] 1-2 (Îs) Accent ~ Semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă, care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau (în ortografia română), spre a nota sunetul î(â). 3 (Atm; d. artere, vene, nervi) Care are un traiect răsucit. 4 (Bot; d. plante) Cu ramurile curbate în jos.

CIRCUMFLÉX, -Ă, circumflecși, -xe, adj. 1. (În sintagma) Accent circumflex = semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă, care se pune deasupra unei vocale pentru a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau, în ortografia română, pentru a nota sunetul î(â). 2. (Anat.; despre artere, vene, nervi) Care are un traiect răsucit. 3. (Bot.; despre plante) Cu ramurile curbate în jos. [Var.: circonfléx, -ă adj.] – Din lat. circumflexus, fr. circonflexe.

CIRCUMFLÉX, circumflexe, adj. 1. (În sintagma) Accent circumflex = semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă, care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau, în ortografia română, spre a nota sunetul î(â). 2. (Anat.; despre artere, vene, nervi) Care are un traiect răsucit. 3. (Bot.; despre plante) Cu ramurile curbate în jos. [Var.: circonfléx adj.] – Din lat. circumflexus, fr. circonflexe.

CIRCUMFLÉX, -Ă, circumflecși, -xe, adj. (În expr.) Accent circumflex (și substantivat, n.) = accent în formă de unghi cu vîrful în sus, care se pune în ortografia romînească pe litera «î». ◊ Fig. (Informa circonflex) Mă privește o clipă uimită, cu sprîncenele circonflexe. CAMIL PETRESCU, U. N. 86. – Variantă: circonfléx, -ă adj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!circumfléx adj. m., pl. circumflécși; f. circumfléxă, pl. circumfléxe

CIRCUMFLÉX adj.n. 1. Accent circumflex = semn diacritic care marchează în ortografia noastră căciula literelor â, î. 2. (Despre artere, vene, nervi) Care înconjură, care are un traiect răsucit. 3. (Despre plante) Cu ramurile curbate în jos. [Pl. -ecși, -exe, var. circonflex adj.n. / < lat. circumflexus < circum – împrejur, flexus – curbat, cf. fr. circonflexe].

CIRCUMFLÉX adj. 1. curbat în semicerc, arcuit. ♦ accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior. 2. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit. 3. (despre plante) cu ramurile curbate în jos. (< fr. circonflexe, lat. circumflexus)

CIRCUMFLÉX ~xă (~cși, ~xe): Accent ~ semn diacritic folosit în unele limbi pentru a însemna vocalele lungi. /<lat. circumflexus, fr. circonflexe

circumflex a. se zice de un accent, combinat din acut și grav (^). În limba română circumflexul indică întunecarea lui a înaintea unei nazale sau lichide: Român, pârghie, stâlp.

*circumfléx n., pl. e și urĭ. (lat. circumflexus, „îndoit împrejur”. V. flexiune). Gram. Se zice despre un accent (^) care în unele limbĭ arată că o vocală e lungă, ĭar la Românĭ arată numaĭ că e vorba de un sunet între i și u, ca în cuvîntu Român.

CIRCONFLÉX adj. v. circumflex.

CIRCONFLÉX adj. v. circumflex.

CIRCONFLÉX, -Ă adj. v. circumflex.

CIRCONFLÉX adj.n. v. circumflex.

circumfléx adj. m., pl. circumflécși; f. sg. circumfléxă; pl. circumfléxe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CIRCUMFLÉX, -Ă adj. (< fr. circomflex): în sintagma accent circumflex (v.).

Intrare: circumflex
circumflex adjectiv
adjectiv (A5)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumflex
  • circumflexul
  • circumflexu‑
  • circumfle
  • circumflexa
plural
  • circumflecși
  • circumflecșii
  • circumflexe
  • circumflexele
genitiv-dativ singular
  • circumflex
  • circumflexului
  • circumflexe
  • circumflexei
plural
  • circumflecși
  • circumflecșilor
  • circumflexe
  • circumflexelor
vocativ singular
plural
circonflex adjectiv
adjectiv (A5)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circonflex
  • circonflexul
  • circonflexu‑
  • circonfle
  • circonflexa
plural
  • circonflecși
  • circonflecșii
  • circonflexe
  • circonflexele
genitiv-dativ singular
  • circonflex
  • circonflexului
  • circonflexe
  • circonflexei
plural
  • circonflecși
  • circonflecșilor
  • circonflexe
  • circonflexelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)