17 definiții pentru ciovică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOVÍCĂ, ciovici, s. f. 1. Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe gușă, cu coada ca de rândunică, care trăiește prin lagunele de lângă mare (Glareola pratincola). 2. (Reg.) Nagâț. [Var.: ciovlícă s. f.] – Formație onomatopeică.

CIOVÍCĂ, ciovici, s. f. 1. Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe gușă, cu coada ca de rândunică, care trăiește prin lagunele de lângă mare (Glareola pratincola). 2. (Reg.) Nagâț. [Var.: ciovlícă s. f.] – Formație onomatopeică.

ciovi1 sf [At: PRAVILA DE GOVORA, ap. GCR 148 / V: ~obiurică, ~ociurv~, ~omv~, ~onv~, ~ori~, ~orli~, ~ină~, ~vli~, ciuvlică, țiuvlic / Pl: ~ici / E: fo] (Orn) 1 (Reg) Chiuică (Glaudicium passeriuman). 2 (Reg) Cucuvea (Athene noctuci). 3 (Reg) Pasăre din ordinul picioroangelor, care trăiește pe marginea bălților (Vannellus cristatus) Si: nagâț. 4 (Reg; îc) Ciovlică-de-mare Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe gușă, cu coada ca de rândunică, care trăiește prin lagunele de lângă mare (Glareola pratincola).

ciovícă2 sf [At: PAȘCA, GL. 18 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Mâncare cu carne afumată.

CIOVÍCĂ, ciovici, s. f. 1. Cea mai mică dintre speciile de bufnițe (Glaucidium passerinum); cucuvea pitică. Luai nouă, lăsai două, Ca ciovica să mai ouă (Cartofii). SADOVEANU, P. C. 11. 2. Cucuvaie. 3. Nagîț. – Pl. și: ciovice (SADOVEANU, P. M. 11). – Variantă: cíovlícă (ODOBESCU, S. III 23) s. f.

CIOVÍCĂ ~ci f. 1) Pasăre marină sedentară, de talie mică, cu picioare lungi și cu coadă ca la rândunică; ciovică-de-mare. 2) Pasăre răpitoare, nocturnă, sedentară, asemănătoare cu bufnița, dar de talie mai mică. 3) reg. Pasăre de baltă, migratoare, de talie mică, cu moț și cu penaj colorat; nagâț; bibic. [Sil. cio-vi-] /Onomat.

ciovică (ciuvică) f. buhă de mărimea unei vrăbii cu pene oacheșe pe spate, petrece prin păduri unde cuibărește (Strix passerina). [Onomatopee după strigătul ei: ciovic-ciovic!].

cĭovícă, cĭovlícă și cĭuvícă f., pl. ĭ (imit. înrudit cu ung. csuvik, ceh. čuvik, nsl. čovink, cucuvea, ca și cu it. ciovetta și civetta, fr. chouette, cucuvea. V. cĭuf 1). Vest. O pasăre acŭatică moțată mare cît turturica (vanellus cristatus), numită și nagîț (Mold.) și libuț (Trans.) Un fel de cucuvea (strix passerina saŭ glaucidium passerinum). Un fel de pescar (pasăre) de mare (glaréola pratincola).

CIOVLÍCĂ s. f. v. ciovică.

ciovlică f. sau nagăț, pasăre din ordinul picioroangelor, trăiește pe marginile bălților unde se recunoaște repede prin vioiciunea-i și prin strigătul țiuitor ce scoate și care aduce cu al ciovichii (Vanellus Cristatus).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciovi s. f., g.-d. art. ciovicii; pl. ciovici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOVÍCĂ s. v. ceucă, cucuvaie, cucuvea, nagâț, stancă, stăncuță.

ciovi s. v. CEUCĂ. CUCUVAIE. CUCUVEA. NAGÎȚ. STANCĂ. STĂNCUȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciovícă (-ce), s. f.1. Pasăre (Strix passerina). – 2. Nagîț (Vannellus cristatus). Creație expresivă, care urmărește să imite sunetele păsării; nu este sigur dacă această creație este proprie rom. (DAR) sau vreunei limbi sl., cf. slov. čovik „bufniță,” mag. csuvika „bufniță”, (Cihac, II, 56; Skok 72); cf. it. civetta, fr. chevêche (REW 4800). Hiecke 132 și DAR cred că este vorba de o onomat. proprie rom.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIOVLÍCĂ s. f. Numele a două specii de păsări călătoare, bune zburătoare, de c. 25 cm, cu coada ca de rîndunică, care cuibăresc în vecinătatea lacurilor dobrogene, cu penaj cafeniu-închis și sub aripi ruginiu; c. roșcată (Glareola pratincola), sau cu penele de sub aripi măslinii și c. negricioasă (G. nordmanni).

Intrare: ciovică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciovi
  • ciovica
plural
  • ciovici
  • ciovicile
genitiv-dativ singular
  • ciovici
  • ciovicii
plural
  • ciovici
  • ciovicilor
vocativ singular
plural
ciovlică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciovli
  • ciovlica
plural
  • ciovlici
  • ciovlicile
genitiv-dativ singular
  • ciovlici
  • ciovlicii
plural
  • ciovlici
  • ciovlicilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciovi, ciovicisubstantiv feminin

  • 1. Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe gușă, cu coada ca de rândunică, care trăiește prin lagunele de lângă mare (Glareola pratincola). DEX '09 DEX '98
  • 2. regional Nagâț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nagâț
  • 3. Cea mai mică dintre speciile de bufnițe (Glaucidium passerinum); cucuvea pitică. DLRLC
    • format_quote Luai nouă, lăsai două, Ca ciovica să mai ouă (Cartofii). SADOVEANU, P. C. 11. DLRLC
  • 4. Cucuvaie. DLRLC
    sinonime: cucuvaie
  • comentariu Plural și: ciovice. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.