13 definiții pentru cioclu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cióclu sm [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 193/3 / Pl: ~li / E: bg уокла Cf cioaclă] 1 (Înv) Persoană care transportă ciumații la groapă. 2 (Reg) Persoană care însoțește dricul. 3 (Buc; Mol) Gropar. 4 (Fig; reg) Om rău care produce distrugerea morală a cuiva. 5 (Spc; reg) Slujbaș corupt Cf cioclaș. 6 (Reg) Om pipernicit.

CIÓCLU, ciocli, s. m. Persoană care transportă morții la groapă. – Cf. bg. čokla.

CIÓCLU, ciocli, s. m. (Peior.) Persoană care transportă morții la groapă. – Cf. bg. čokla.

CIÓCLU, ciocli, s. m. Persoană care transportă morții la groapă. Cioclii,. cînd treceau pe lîngă o casă bogată, nu lipseau de a arunca zdrențe rupte de la ciumați, ca să răspîndească contagiunea. GHICA, S. 56. Domnul Ciupici e cam lugubru... rîde ca un cioclu care s-ar duce singur să se îngroape. ALECSANDRI, T. I 296.

CIÓCLU ~i m. Persoană care transportă morții la cimitir. /cf. bulg. țokla

cioclu m. cel ce sapă mortului groapa. [Derivat din cioaclă].

cĭóclu m. (d. cĭoaclă, care e o var. din țaclă, adică „acela care duce sicriu pe cele doŭă țacle”. D. rom. vine bg. čokla, cĭoclu). Cĭoclaș, acela care duce morțiĭ la groapă saŭ îĭ și îngroapă (gropar).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cióclu (cio-clu) s. m., art. cióclul; pl. ciócli, art. cióclii

cióclu s. m. (sil. -clu), art. cióclul; pl. ciócli, art.cióclii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: cioclu
  • silabație: -clu
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioclu
  • cioclul
  • cioclu‑
plural
  • ciocli
  • cioclii
genitiv-dativ singular
  • cioclu
  • cioclului
plural
  • ciocli
  • cioclilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)