Definiția cu ID-ul 438199:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cimitir (cimitire), s. n. – Teren unde se îngroapă morții. – Var. (înv.) chimitir, megl. chimitiriu. It. cimiterio, și înainte (sec. XVIII și mr.) din ngr. ϰοιμητήριον. Este cuvînt folosit în Munt. și Olt. (ALR, I, 3019.