16 definiții pentru chivot

chivót sn [At: PSALT. 278/11 / Pl: ~uri, ~e / E: vsl кивoть] (Înv) 1 Ladă. 2 Cutie. 3 Dulap. 4 Sicriu. 5 (Îs) ~ul legii sau ~ul mărturiei Ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii și toiagul lui Aron. 6 (În Biblie) Arca lui Noe. 7 Cutiuță așezată în altar, în care se păstrează cuminecătura rezervată celor care se împărtășesc în caz de boală, înainte de moarte etc. 8 Macheta unei biserici.

CHÍVOT, chivoturi, s. n. Casetă de argint în formă de bisericuță așezată în altar, în care se păstrează sfânta împărtășanie. ♦ Ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii. [Acc. și: chivót.Pl. și: chivote] – Din sl. kivotŭ.

CHÍVOT, chivoturi, s. n. Cutiuță așezată în altar în care se păstrează cuminecătura rezervată celor care se împărtășesc în caz de boală, înainte de moarte etc. ♦ Ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii. [Acc. și: chivót.Pl. și: chivote] – Din sl. kivotŭ.

CHÍVOT, chivote, s. n. (Bis.) Cutiuță care este așezată pe masa din altar și care servește pentru păstrarea cuminecăturii.

!chívot/chivót s. n., pl. chívoturi/chivóturi//chívote/chivóte

chívot s.n., pl. chívoturi / chívote

CHÍVOT s. (BIS.) 1. tabernacul. (La creștini, în ~ se păstrează cuminecătura.) 2. (înv.) lada păcii, sicriul legii. (La mozaici, ~ul servește la păstrarea tablelor legii.)

chivót (chivote), s. n.1. (Înv.) Cutiuță, sipet. – 2. (Înv.) Cufăr, ladă. – 3. Raclă. Ngr. ϰιβώτιον sau ϰιβωτός (Murnu 14), în parte prin intermediul sl. kivotŭ, sb. ćȉvot (Vasmer, Gr., 50).

CHÍVOT ~uri n. bis. Cutie unde se păstrează cuminecătura. [Pl. și chivote] /<sl. kivotu

chivot n. 1. în Biblie, arca lui Noe; 2. în Vechiul Testament; ladă conținând Tablele legii; 3. în biserica creștină, cortul așezat pe masa altarului în care se conservă cuminecătura pentru cei bolnavi. [De origină slavo-greacă].

chívot n., pl. e (ngr. [d. vgr.] kivotós, ladă, de unde și vsl. kivotŭ, rus. kivót. E înrudit cu chivără). Arca (corabia) luĭ Noe. Secriu [!] legiĭ, arca alianțeĭ, lada care cuprindea tablele legiĭ la Jidanĭ. Ladă care cuprinde lucrurĭ sfinte.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CHÍVOT s. (BIS.) 1. tabernacol. (La creștini, în ~ se păstrează cuminecătura.) 2. (înv.) lada pắcii, sicriul légii. (La mozaici, ~ servește la păstrarea tablelor legii.)

CHIVÓT (‹ sl.) s. n. (REL.) 1. Casetă de argint în formă de bisericuță, așezată pe altar, în care se păstrează sfînta împărtășanie. 2. (La vechii evrei) Ladă aflată în „cortul mărturiei” și în care se păstrau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aaron și „Tablele Legii”.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

chívot, chivoturi s. n. 1. Prețios obiect de cult creștin în forma unei bisericuțe de metal prețios, așezat pe masa din altar, în care se păstrează, într-o cutiuță din metal prețios, sfânta împărtășanie pe tot anul pentru împărtășirea grabnică a bolnavilor și a copiilor. El simbolizează tronul pe care stă Mântuitorul în slava cerească; artofor. 2. Chivotul legii (sau așezământului, legământului, testamentului) sau Arca alianței = ladă dreptunghiulară, păstrată în Cortul mărturiei, în care evreii păstrau tablele Legii, vasul cu mană și toiagul lui Aaron. [Acc. și chivót]. – Din sl. kivotŭ.

Intrare: chivot
chivot
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chivot chivotul
plural chivoturi chivoturile
genitiv-dativ singular chivot chivotului
plural chivoturi chivoturilor
vocativ singular
plural
chivot
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chivot chivotul
plural chivote chivotele
genitiv-dativ singular chivot chivotului
plural chivote chivotelor
vocativ singular
plural