chivot, chivoturi s. n. 1. Prețios obiect de cult creștin în forma unei bisericuțe de metal prețios, așezat pe masa din altar, în care se păstrează, într-o cutiuță din metal prețios, sfânta împărtășanie pe tot anul pentru împărtășirea grabnică a bolnavilor și a copiilor. El simbolizează tronul pe care stă Mântuitorul în slava cerească; artofor. 2. Chivotul legii (sau așezământului, legământului, testamentului) sau Arca alianței = ladă dreptunghiulară, păstrată în Cortul mărturiei, în care evreii păstrau tablele Legii, vasul cu mană și toiagul lui Aaron. [Acc. și chivot]. – Din sl. kivotŭ.