CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) Vas mare de lut ars, în formă de amforă, folosit pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. – Din tc. küp.

chiup sn [At: NEGRUZZI, S. III, 56/21 / V: ~ă sf chip, chiub / Pl: ~uri / E: tc küp, srb çup, çupa] (Reg) Amforă de lut, de lemn sau de metal în care se păstrează uleiul, măslinele, murăturile, untura etc.

CHIUP (pl. -puri). CHIUB (pl. -buri) sn. Borcan mare (🖼 1140): Să fi adus... și un chiup de untdelemn (CAR.); Vei vedea stînd zece chiuburi tot cu galbeni (PANN) [tc. kjup, kjub].

CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) Vas de lut ars, de mare capacitate, în formă de amforă, întrebuințat pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. – Din tc. küp.

CHIUP, chiupuri, s. n. (Regional) Vas mare de lut, de metal, de lemn etc., de forma unei amfore, întrebuințat pentru a păstra untdelemn, murături etc. Mă socoteam să iau într-o noapte chiupul cu gas. CAMILAR, N. II 114. O rupse d-a fuga și se ascunse într-un chiup de aramă. ISPIRESCU, U. 40.

CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) Vas mare de forma unei amfore, întrebuințat pentru păstrarea untdelemnului, murăturilor etc. – Tc. küp.

CHIUP ~uri n. Vas mare de lut, cu două torți, în care se păstrează alimente (miere, untură etc.). /<turc. küp

chiup n. V. chiub: un chiup de aramă ISP.

chĭup n., pl. urĭ (turc. küp, d. ar. kĭub, chĭup, care vine d. lat. cupa, cadă; alb. kĭüp, bg. kĭup. V. cupă, cofă). Est. Vas mare de lut cu doŭă toarte care servește la ținut apă ș. a. – În Munt. chĭub. V. borcan, gavanos.

cheab sn vz chiup

chip² sn vz chiup

chiub sn vz chiup

chiupă sf vz chiup

CHIUB 👉 CHIUP.

CHIP, chipuri, s. n. I. 1. Față, obraz, figură. ♦ Expresie a feței; fizionomie. 2. Înfățișarea sau aspectul unei persoane. ♦ Loc. adv. În chip de. . . = cu infățișare de. . ., asemenea cu. . . După chipul și asemănarea cuiva = întocmai ca cineva, la fel cu cineva. ♦ Persoană, ființă. ♦ Imagine, arătare. 3. Imagine a unei persoane sau a unui obiect, redată prin desen pictură, sculptură etc. ♦ Chip cioplit = idol. 4. (Pop.) Semn. Făcui chip Pisicuții cu frîul la dreapta (HOGAȘ). II. 1. Fel, mod, gen. ♦ Loc. adv. (În sau cu) fel și chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalitățile posibile. ♦ Loc. adj. Fel și chip de. . . = tot felul de. . . 2. Modalitate, posibilitate. ♦ Loc. adv. Cu orice chip = cu orice preț, oricum. În (sau cu) nici un chip = în nici un caz, nicidecum. ♦ Expr. Nu e chip să. . . = nu se poate, e imposibil să. . . A nu avea (nici un) chip (să. . .) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să. . .). A face toate chipurile (ca să. . .) = a face tot ce e cu putință, tot posibilul (ca să. . .). A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție. 3. (Reg.) Încercare; mijloace. Pentru ce m-ai sili să jur că n-oi face nici un chip de a afla cine ești? (ALECSANDRI). 4. (În expr.) Cu chip să. . . = ca să. . ., pentru ca să. . ., având intenția să. . . Cu chip că. . . = sub pretext că. . ., sub aparența că. . . III. (La pl., pop. cu valoare adverbială) Vorba vine, cică. Ciungul a scos din haină și mâna cealaltă, care, chipurile, îi lipsea (PAS). ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Magh. kép.

chiub (chiup) n. borcan: zece chiuburi tot cu galbeni PANN. [Turc. KIUB (KIUP)].

chĭub, V. chicĭură.

chiup (reg.) s. n., pl. chiupuri

chiup (reg.) s. n., pl. chiupuri

chiup s. n., pl. chiupuri

chiup (chiupuri), s. n. – vas, cupă. – Var. (înv.) chiub, (rar) chiupă. Mr. chiupe, megl. chiup. Tc. küp (Cihac, II, 564; Șeineanu, II, 117; Meyer 230; Lokotsch 1249); cf. alb. kjup, bg. kjup, sb. ćup. Cuvîntul tc. pare a fi în legătură cu lat. cuppa și der. săi (cf. Marcel Cohen, Bull. Soc. Linguist., XXVII, (1926-7), p. 91).

CHIUP (< tc.) Vas mare de lut în formă de amforă, folosit în gospodărie pentru păstrarea unor lichide, a murăturilor etc. C. a apărut în Grecia miceniană (milen. 2 î. Hr.), primele exemplare din România fiind cunoscute la Histria (sec. 6 î. Hr.).

chiup², chiupi, s.m. (reg.) pasăre cântătoare mică, cu penaj frumos, prinsă iarna cu lațurile de copii.

chiub (chiup), chiuburi (chiupuri), s.n. (reg., înv.) borcan.