Definiția cu ID-ul 437981:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chiúp (chiúpuri), s. n. – vas, cupă. – Var. (înv.) chiub, (rar) chiupă. Mr. chiupe, megl. chiup. Tc. küp (Cihac, II, 564; Șeineanu, II, 117; Meyer 230; Lokotsch 1249); cf. alb. kjup, bg. kjup, sb. ćup. Cuvîntul tc. pare a fi în legătură cu lat. cuppa și der. săi (cf. Marcel Cohen, Bull. Soc. Linguist., XXVII, (1926-7), p. 91).