chitanță sf [At: COD. ȚIV. A. 4/16 / V: cfit~, cfitanție, ~ție, cit~, cvietanție, cvit~ (S și: cuitanță, cvitanție, cuitanție), fit~ sf / Pl: ~țe / E: lat quietantia, it quitanza, fr quittance] 1 Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. 2 (Înv; îe) A vorbi fără ~ A vorbi drept. modificată