11 definiții pentru chiostec chioștec chioștec

chiostéc1 sn vz chioștoc

chiostéc2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri și ~éce / E: tc köstek] (Înv) 1 Piedică care se pune la picioarele cailor. 2 Șiret la gulerul mantalei.

CHIOSTÉC1, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek.

CHIOSTÉC2, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek.

CHIOSTÉC, chiostecuri și chiostece, s. n. 1. Muc de țigară, chiștoc. Mută chiostecul de țigară de la un colț al buzelor la altul. PAS, Z. II 83. 2. (Învechit) Piedică pusă la picioarele cailor. Cînd te uiți la el și trece, Parcă este în chiostece. PANN, P. V.I 102. 3. (Învechit) Șiret la gulerul mantalei. Venghercă de postav negru cu brandebururi și cu chiostecuri. GHICA S. 150. – Pl. și: (s. m.) chiosteci (ODOBESCU, S. II 275). – Variantă: chioștéc (CAMIL PETRESCU, U. N. 371) s. n.

CHIOȘTÉC s. n. v. chiostec.

chiostéc (piedică, șiret) (înv.) s. n., pl. chiostécuri/chiostéce

chiostéc (piedică, șiret) s.n., pl. chiostécuri / chiostéce

chiostéc (chiostecuri), s. n.1. (Înv.) Piedică pusă la picioarele cailor. – 2. (Înv.) Șiret cu care se lega gulerul pelerinelor. – 3. Muc de țigară. – Var. chioștec, chiștoc. Mr. chiustecă, megl. chiustec(ă). Tc. köstek „piedică” (Miklosich, Türk. Elem., II, 112; Berneker 681; Șeineanu, II, 115; Meyer 228; Lokotsch 1211); cf. ngr. ϰιουστέϰι, alb. kjostek, bg. kjusteka.Der. chiștocar, s. m. (Arg., sărac, cerșetor).

chiostec n. 1. cordon, brâu (sens ieșit din uz): venghercă de postav negru cu brandebururi și chiostecuri GHICA; 2. butuci la picioarele cailor spre a le domoli mersul: când te uiți la el și trece, parćă este în chiostece PANN. [Turc. KÖSTEK].

chĭostéc n., pl. urĭ și e (turc. köstek, pedică [!] la picĭoarele cailor, lanț de ceasornic. V. chiștoc). Vechĭ. Pedică la picĭoarele cailor: Cînd te uĭțĭ la el și trece. Par'că este în chĭostece (Pan). Găitan gros de purtat o haĭnă pe umerĭ. Azĭ. Fam. Reteveĭ, baston scurt. Muc de țigară. V. tureac.

Intrare: chiostec
chiostec (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiostec chiostecul
plural chiostecuri chiostecurile
genitiv-dativ singular chiostec chiostecului
plural chiostecuri chiostecurilor
vocativ singular
plural
chiostec (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiostec chiostecul
plural chiostece chiostecele
genitiv-dativ singular chiostec chiostecului
plural chiostece chiostecelor
vocativ singular
plural
chiostec (pl. -i) substantiv masculin
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiostec chiostecul
plural chiosteci chiostecii
genitiv-dativ singular chiostec chiostecului
plural chiosteci chiostecilor
vocativ singular
plural
chioștec (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chioștec chioștecul
plural chioștece chioștecele
genitiv-dativ singular chioștec chioștecului
plural chioștece chioștecelor
vocativ singular
plural
chioștec (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chioștec chioștecul
plural chioștecuri chioștecurile
genitiv-dativ singular chioștec chioștecului
plural chioștecuri chioștecurilor
vocativ singular
plural

chiostec chioștec chioștec

  • 1. învechit Piedică pusă la picioarele cailor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cînd te uiți la el și trece, Parcă este în chiostece. PANN, P. V.I 102.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Șiret la gulerul mantalei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Venghercă de postav negru cu brandebururi și cu chiostecuri. GHICA S. 150.
      surse: DLRLC

etimologie: