CHIOSTEC (pl. -ece) sn. 1 👕 ‡ Șiret gros, care se cosea sau se atîma ca podoabă la hainele bărbaților: cu contășile pe umăr numai în chiostece (LET.) ¶ 2 Piedică pusă la picioarele cailor: Cînd te uiți la ei și trece, Parcă este ’nohiostece (PANN) ¶ 3 Ⓕ Mold. Strîmtoare, strîmtorare: e la ~ [tc. köstek].