11 definiții pentru chiorâș (adj.) chioruș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiorấș, ~ă [At: ALECSANDRI, P. I, 57 / V: ~ríș, ~ă, ~rúș, ~ă, ~rdíș, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: chior + -iș] 1 av (Îe) A privi (sau a se uita) ~ A privi printre gene, închizând un ochi, spre a vedea mai bine. 2 av (Îae) A privi sașiu. 3 av (Îae) A se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie. 4 av A privi cu dispreț. 5 av A privi cu asprime. 6 av (Fig; îae) A privi dintr-o parte. 7 av (Fig; îae) A privi peste umăr. 8 av (Înv; îe) A da ~ la (sau în) ceva A ținti cu pușca. 9 av (Îe) A da ~ de cineva A găsi cu ușurință pe cineva. 10 av (Îe) A da ~ prin ceva A se repezi fără a lua seama peste ce calcă. 11 av (Îe) A da ~ unii peste alții A se ciocni unii de alții (din grabă, din neatenție etc.) 12 a Chior (2). 13 a Sașiu. 14 a (Fig) Încruntat. 15 a (Fig) Supărat.

CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș.

CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a lua seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. încruntat, supărat, îmbufnat. – Chior + suf. -âș.

chiorúș, ~ă a vz chiorâș

CHIORÎ́Ș2, -Ă, chiorîși, -e, adj. 1. Sașiu, încrucișat. Dragă mi-e lelea chiorîșă, Suflă-n foc, se uită-n ușă. POP. 2. Fig. Supărat, îmbufnat. [Nurorile] stau chiorîșe și la masă. SEVASTOS, la TDRG. – Variantă; (regional) chiorúș, -ă (HODOȘ, P. P. 181) adj.

CHIORÚȘ, -Ă adj. v. chiorîș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiorấș1 (înv., pop.) adj. m., pl. chiorấși; f. chiorấșă, art. chiorấșa, pl. chiorấșe

chiorâș adj. m., pl. chiorâși; f. sg. chiorâșă, pl. chiorâșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIORÂȘ adj., adv. 1. adj. v. sașiu. 2. adv. v. sașiu. 3. adj., adv. îmbufnat, încruntat, mohorât, posomorât. (Ce te uiți așa ~ la mine?)

CHIORÎȘ adj., adv. 1. adj. cruciș, încrucișat, pieziș, sașiu, strabic, (pop.) șpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacîr, ceur, chior, honchiu, ponciș, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~; privire ~.) 2. adv. chiondorîș, cruciș, încrucișat, sașiu, strîmb, (pop.) pieziș, șpanchiu, (reg.) ponciș. (Privește, se uită ~.) 3. adj., adv. îmbufnat, încruntat, mohorît, posomorît. (Ce te uiți așa ~ la mine?)

Intrare: chiorâș (adj.)
chiorâș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiorâș
  • chiorâșul
  • chiorâșu‑
  • chiorâșă
  • chiorâșa
plural
  • chiorâși
  • chiorâșii
  • chiorâșe
  • chiorâșele
genitiv-dativ singular
  • chiorâș
  • chiorâșului
  • chiorâșe
  • chiorâșei
plural
  • chiorâși
  • chiorâșilor
  • chiorâșe
  • chiorâșelor
vocativ singular
plural
chioruș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chioruș
  • chiorușul
  • chiorușă
  • chiorușa
plural
  • chioruși
  • chiorușii
  • chiorușe
  • chiorușele
genitiv-dativ singular
  • chioruș
  • chiorușului
  • chiorușe
  • chiorușei
plural
  • chioruși
  • chiorușilor
  • chiorușe
  • chiorușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiorâș (adj.) chioruș

etimologie:

  • Chiorî + sufix -âș.
    surse: DEX '09