CHINEZ¹, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz.

chinez², ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 10 / Pl: ~i, (Mol) ~eji / E: China + ez cf it chinese] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Chinei sau este originară de acolo. 3 (Fig; dep) Necunoscător total al unei chestiuni Si: ignorant. 4 (Fam; îe) A se face ~ sau (mai adesea) a (o) face pe ~ul A se preface că nu înțelege, că nu știe nimic, că habar n-are despre ce e vorba. 5-6 a Care aparține Chinei sau chinezilor² (1-2) Si: chinezesc (1-2). 7-8 a Privitor la China sau la chinezi² (1-2) Si: chinezesc (3-4). 9 sn (Lpl) Popor care trăiește în China. 10 Limba vorbită de chinezi² (9).

chinez¹ sm [At: I. CR. V, 346 / Pl: ~i / E: srb knez] (Înv) 1 (Ist; păstrat numai ca nume patronimic) Cneaz. 2 (Ban; Olt) Jude comunal.

* CHINEZ² I. adj. 🌍 1 Din China, al locuitorilor din China: limba chineză; scriere ~ (🖼 1116) ¶ 2 Umbre ~e, umbre care înfățișează figuri de oameni sau de animale ce se proiectează pe un perete, cînd se combină în anumite feluri degetele uneia din mîini sau ale amîndurora (🖼 1117). II. sm., CHINEZOAICĂ (pl. -ce) sf. 1 Locuitor (locuitoare) din China ¶ 2 F A se face ~, a face pe ~ul, a se preface că nu știe nimic, a se face niznai (comp. a se face American): ei, stimabile, prea te faci ~, dă-mi voie (CAR.).

CHINEZ¹ sm. Băn. Primar, jude [ung. kinéz < srb.].

CHINEZ¹, chinezi, s. m. (Reg., înv.) Primar. – Din scr. knez, magh. kenéz.

CHINEZ², chinezi, s. m. (Ban., Olt., ieșit din uz) Primar. Scrisoarea... e scrisă de chinezul din satul lui. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG.

CHINEZ², chinezi, s. m. (Reg., înv.) Primar. – Sb. knez (magh. kenéz).

chinez m. odinioară, în Ardeal, senior teritorial mai mic decât voievod, apoi judecător sătesc sau primar rural și la urmă moșnean sau răzeș. [Ung. KINEZ (din serb. knez, prinț). V. cneaz].

1) chinéz m., pl. jĭ (vsl. kŭnĕzĭ. V. cneaz). Vechĭ Un fel de principe în ainte de întemeĭerea țărilor româneștĭ. Azĭ. Ban. Serbia. Primar rural. V. vătăman.

chinez¹ (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinezi

chinez² (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinezi

chinez (primar) s. m., pl. chinezi

chinez (chineji), s. m. – 1. (Înv.) Domn, șef al unei comunități de oameni liberi. Existența sa este atestată cu începere din sec. XIII, în Trans. și Munt. Erau căpetenii de grupări populare ce cuprindeau un județ sau o vale, cu funcții pe viață, administrative și judecătorești. În Munt., pare a fi termen oficial, care îl traduce pe cel popular județ. – 2. (Banat) Primar, judecător comunal. – Var. cneaz, cnez. Sl. kŭnedzŭ din got. *kunnigs, germ. König (DAR). A intrat în rom. prin intermediul sb. knez sau al mag. kenéz (DAR presupune că pătrunderea sa a avut loc de la nord la sud), cf. rus. rut. knjazĭ „principe.” V. și Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 64. Var. cneaz, folosită în trecut ca termen oficial în documentele slave, a început să se folosească începînd de la sfîrșitul sec. XVII, cu sensul propriu din rus. – Der. chineji, vb. (Banat, a face uneori pe primarul); chinezat, s. n. (principat); cnezat, s. n. (principat); cnezie, s. f. (înv., principat).

chinez, chinezi s. m. (intl.) an de condamnare.

chinez gras? expr. (țig.) cumperi dinari?

CHINEZ s. v. primar.

chinez s. v. PRIMAR.

CHINEZ s. m. (Ban.) Primar, judecător. Judex. Kiness. Biro. LEX. MARS., 221. Etimologie: scr. knez. Cf. b i r ă u, f u n o g i u, j u d e (2).

chinez, chinezi, (chenez), s.m. (arh.) 1. Cneaz, căpetenie: „Kenezii din secolul XIV erau de o categorie cu nobilii țărei (...). La anul 1385 întâlnim la noi întăia oară instituțiunea juzilor nobililor, pănă atunci kenezii au esercitat jurisdicțiunea acelora și erau judecători...” (Mihaly, 1900: 8; dipl. 3). 2. De-a chinezii, joc cu mingea asemănător cu golful. – Din sl., prin srb. knez sau magh. kenéz (DER, DEX, MDA); cf. ucr. knyazĭ „principe” (DER).

chinez, chinezi, s.m. – (reg.; înv.) 1. Cneaz, căpetenie. 2. De-a chinezii, joc cu mingea asemănător cu golful (Calendar, 2007). – Din sl. kŭnedzŭ < got. *kunnigs, germ. König (DA, cf. DER); din sl. prin srb. knez sau magh. kenéz (DER, DEX, MDA); cf. ucr. knyazĭ „principe” (DER).

chinez, -i, s.m. – 1. Cneaz, căpetenie. 2. De-a chinezii, joc cu mingea asemănător cu golful (Calendar 2007). – Din sl. kŭnedzŭ, din got. *kunnigs, germ. König (DA), prin srb. knez, cf. ucr. knyazĭ „principe” (DER).