chinez, chinezi, (chenez), s.m. (arh.) 1. Cneaz, căpetenie: „Kenezii din secolul XIV erau de o categorie cu nobilii țărei (...). La anul 1385 întâlnim la noi întăia oară instituțiunea juzilor nobililor, pănă atunci kenezii au esercitat jurisdicțiunea acelora și erau judecători...” (Mihaly, 1900: 8; dipl. 3). 2. De-a chinezii, joc cu mingea asemănător cu golful. – Din sl., prin srb. knez sau magh. kenéz (DER, DEX, MDA); cf. ucr. knyazĭ „principe” (DER).