CHELTUITOR, -OARE, cheltuitori, -oare, adj. Care cheltuiește mult, care dă bani cu ușurință pe lucruri de prisos; fără chibzuință, căruia îi place să cheltuiască; risipitor, mînă-spartă. Om cheltuitor. ◊ (Substantivat) Nu fii zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 248. – Pronunțat: tu-i-.