opțiuni
  • info

13 definiții pentru chefălui

din care

Explicative DEX

CHEFĂLUI, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui.

CHEFĂLUI, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui.

chefălui vr [At: NEGRUZZI, S. I, 222 / V: ~ful~ / Pzi: ~esc / E: chef] (Mol) A se îmbăta.

CHEFĂLUI (-ăluesc) l. 1 vb. intr. Mold. A petrece în chefuri; (P): unii sapă și muncesc, alții beau, chefăluesc (ZNN.). II. vb. tr. și refl. A (se îmbăta ușor, a (se) chercheli: mi ți l-am chefăluit frumos, de-am prefăcut zapisul (ALECS.); la nunta d-sale m’am chefăluit, să nu bănuești (GN.).

CHEFĂLUI, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. De la o vreme se chefăluiește Ivan cum se cade, și unde nu începe a chiui... CREANGĂ, P. 310. Boierii s-o cam chefăluit. ALECSANDRI, T. 554. Vreu să ne întrecem la masă, măcar să știu că m-oi chefălui. NEGRUZZI, S. I 222.

CHEFĂLUI, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din chef.

chefăluì v. Mold. a chefui: boierii s’au chefăluit AL.

chefului v vz chefălui

chefăluĭésc, chefelésc, V. chefuĭesc.

Ortografice DOOM

chefălui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă chefăluiesc, 3 sg. se chefăluiește, imperf. 1 sg. mă chefăluiam; conj. prez. 1 sg. să mă chefăluiesc, 3 să se chefăluiască; imper. 2 sg. afirm. chefăluiește-te; ger. chefăluindu-mă

!chefălui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiește, imperf. 3 sg. se chefăluia; conj. prez. 3 să se chefăluiască

chefălui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefăluiesc, imperf. 3 sg. chefăluia; conj. prez. 3 sg. și pl. chefăluiască

Sinonime

CHEFĂLUI vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

chefălui vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.

Intrare: chefălui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chefălui
  • chefăluire
  • chefăluit
  • chefăluitu‑
  • chefăluind
  • chefăluindu‑
 singular plural
  • chefăluiește
  • chefăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chefăluiesc
 (să)
  • chefăluiesc
  • chefăluiam
  • chefăluii
  • chefăluisem
a II-a (tu)
  • chefăluiești
 (să)
  • chefăluiești
  • chefăluiai
  • chefăluiși
  • chefăluiseși
a III-a (el, ea)
  • chefăluiește
 (să)
  • chefăluiască
  • chefăluia
  • chefălui
  • chefăluise
plural I (noi)
  • chefăluim
 (să)
  • chefăluim
  • chefăluiam
  • chefăluirăm
  • chefăluiserăm
  • chefăluisem
a II-a (voi)
  • chefăluiți
 (să)
  • chefăluiți
  • chefăluiați
  • chefăluirăți
  • chefăluiserăți
  • chefăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • chefăluiesc
 (să)
  • chefăluiască
  • chefăluiau
  • chefăluiră
  • chefăluiseră
chefului
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chefălui, chefăluiescverb

  • 1. regional A se ameți de băutură; a se îmbăta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ameți chercheli turmenta îmbăta
    • format_quote De la o vreme se chefăluiește Ivan cum se cade, și unde nu începe a chiui... CREANGĂ, P. 310. DLRLC
    • format_quote Boierii s-o cam chefăluit. ALECSANDRI, T. 554. DLRLC
    • format_quote Vreu să ne întrecem la masă, măcar să știu că m-oi chefălui. NEGRUZZI, S. I 222. DLRLC
etimologie:
  • Chef + -ălui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.