CHEFĂLUI (-ăluesc) l. 1 vb. intr. Mold. A petrece în chefuri; (P): unii sapă și muncesc, alții beau, chefăluesc (ZNN.). II. vb. tr. și refl. A (se îmbăta ușor, a (se) chercheli: mi ți l-am chefăluit frumos, de-am prefăcut zapisul (ALECS.); la nunta d-sale m’am chefăluit, să nu bănuești (GN.).