8 definiții pentru celuitor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. [Pr.: -lu-i-] – Celui + suf. -tor.

CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. [Pr.: -lu-i-] – Celui + suf. -tor.

celuitor, ~oare [At: PSALT. SCH. 22/30 / P: ~lu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: celui + -tor] (Reg) 1-2 smf, a (Persoană) care înșeală Si: înceluitor (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) care decepționează Si: înceluitor (3-4).

CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. – Din celui + suf. -(i)tor.

CELUITOR,-TOARE adj. și s.m. și f. (Ban.) Înșelător. Cseluitor, -ĕ. Deceptor, -trix. AC, 332. Etimologie: celui + suf. -tor. Vezi și celșag, celui, celuitură, încelui, înceluitor. Cf. a l n i c, a m ă g e l n i c, amăgeu, balamut, celarnic, hamiș, h î t r u (2), înceluitor, marghi ol, măiestreț, opăcitor, ș u g u b ă ț (2), șuvealnic, telpiz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

celuitór (reg.) (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. celuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. celuitoáre

celuitór s. m., adj. m. (sil. -lu-i-), pl. celuitóri; f. sg. și pl. celuitoáre, g.-d. sg. art. celuitoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CELUITÓR s., adj. v. ademenitor, amăgitor, înșelător, seducător.

celuitor s., adj. v. ADEMENITOR. AMĂGITOR. ÎNȘELĂTOR. SEDUCĂTOR.

Intrare: celuitor (s.m.)
  • silabație: ce-lu-i-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celuitor
  • celuitorul
  • celuitoru‑
plural
  • celuitori
  • celuitorii
genitiv-dativ singular
  • celuitor
  • celuitorului
plural
  • celuitori
  • celuitorilor
vocativ singular
  • celuitorule
plural
  • celuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

celuitor, -oare celuitoare

etimologie:

  • Celui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09