Definiția cu ID-ul 547263:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEATLĂU, ceatlaie, s. n. (Reg.) Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fîn, de lemne etc.) spre a o strînge. ♦ Prăjină adăugată la inima căruței spre a înhăma încă un cal. ♦ Băț gros; bîtă, ciomag. [Var.: cetlău s. n.] – Magh. csatló.