16 definiții pentru careu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

careu sn [At: HOGAȘ, DR. II, 189 / V: (înv) ~rea sf (Pl: ~rele) / Pl: ~ri / E: fr carré] 1 (Iuz) Trupă de infanterie așezată astfel încât să formeze un pătrat (pe două rânduri, cu fața în afară) pentru a rezista atacului cavaleriei. 2 Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. 3 Suprafață a terenului de fotbal, tenis etc. marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul de joc și în cadrul căreia se aplică unele reguli speciale. 4 Spațiu de formă pătrată cuprins între zidurile unei clădiri. 5 Încăpere la bordul unei nave folosită ca sală de mese, de lectură și de recreație pentru ofițeri. 6 (La unele jocuri de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare.

CARÉU, careuri, s. n. 1. Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. 2. Suprafață a terenului de fotbal, de tenis etc., marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul de joc și în cadrul căreia se aplică unele reguli speciale; p. ext. teren de sport. 3. Încăpere la bordul unei nave folosită ca sală de mese, de lectură și de recreere pentru ofițeri. 4. (La unele jocuri de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare. – Din fr. carré.

CARÉU, careuri, s. n. 1. Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. 2. Suprafață a terenului de fotbal, de tenis etc., marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul de joc, și în cadrul căreia se aplică unele reguli speciale. 3. Încăpere la bordul unei nave folosită ca sală de mese, de lectură și de recreație pentru ofițeri. 4. (La unele jocuri de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare. – Din fr. carré.

CARÉU, careuri, s. n. 1. Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. Careu de pionieri. ◊ (În trecut) Formație de infanterie rînduită ca o figură cu patru laturi (din care, uneori, poate lipsi una), pentru a se apăra împotriva atacurilor cavaleriei inamice. 2. Porțiune în formă de pătrat a terenului pentru fotbal, marcată cu alb, pe care jocul se desfășoară după norme speciale; p. ext. teren de sport. Întorcea capul ca să nu vadă careul de tenis, unde și ea jucase odată. BART, E. 315. 3. (La jocul de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare.

CARÉU, careuri, s. n. 1. Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte; persoane sau obiecte așezate în acest fel. 2. Porțiune în formă de pătrat a terenului de fotbal, de tenis etc., marcată cu alb, pe care jocul se desfășoară după norme speciale. 3. (La unele jocuri de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare. – Fr. carré.

CARÉU s.n. 1. Așezare în formă de pătrat a unor persoane, a unor obiecte etc. ♦ Fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj. 2. Porțiune pătrată, marcată cu alb, a terenului pe care se desfășoară un joc; (p. ext.) teren de sport. 3. Pătrat de cuvinte încrucișate. 4. (Mar.) Încăpere pe o navă servind ca sală de mese, de lectură sau de recreație pentru ofițeri. 5. Grup de patru cărți de aceeași valoare (la unele jocuri de cărți). 6. (Arhit.) Parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul. [Pl. -euri-, -ee. / < fr. carré].

CARÉU s. n. 1. așezare în formă de pătrat. ◊ fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj. 2. încăpere pe o navă pentru adunări, studii și servitul mesei. 3. suprafața marcată a terenului de fotbal, de tenis etc.; (p. ext.) teren de sport. 4. pătrat de cuvinte încrucișate. 5. formație de patru cărți de aceeași valoare (la unele jocuri). 6. parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul. (< fr. carré)

CARÉU ~ri n. 1) Suprafață cu patru unghiuri drepte și cu patru laturi rectilinii egale. 2) Trupă dispusă în formă de pătrat pentru a putea respinge atacul inamicului din patru părți. 3) Grup de persoane sau de obiecte dispuse în formă de pătrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafață delimitată cu linii albe, în care se aplică unele reguli speciale. 5) (pe navele maritime) Cameră comună unde ofițerii iau masa. 6) (la jocul de pocher) Grup de patru cărți de aceeași culoare ținute într-o singură mână. /<fr. carré

careu n. l. batalion sau trupă de infanterie așezată pe patru fronturi spre a se împotrivi atacurilor dușmanului; 2. tot ce are forma unui pătrat: careu de danț (= fr. carré).

*caréŭ n., pl. ée și éurĭ (fr. carré, d. lat. quadratum, pătrat. V. pătrat). Barb. Pătrat (ca așezare a uneĭ trupe de infanterie, la dans și ca desemn pe stofe). – Pe la 1800 careá, pl. ele (rus. karé).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caréu s. n., art. caréul; pl. caréuri

caréu s. n., art. caréul; pl. caréuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARÉU s. pătrat. (Compania formează un ~.)

CAREU s. pătrat. (Formează un ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CAREU, careuri, s.n. (În gastronomie) Piesă constând dintr-un ansamblu de 7-9 cotlete (de vițel, de batal, de miel, de porc), legate în formă de spalier sau coroană, fripte sau brezate; fr. carrée; germ. Karree.

Intrare: careu
careu1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • careu
  • careul
  • careu‑
plural
  • careuri
  • careurile
genitiv-dativ singular
  • careu
  • careului
plural
  • careuri
  • careurilor
vocativ singular
plural
careu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • careu
  • careul
  • careu‑
plural
  • caree
  • careele
genitiv-dativ singular
  • careu
  • careului
plural
  • caree
  • careelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

careu

  • 1. Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pătrat un exemplu
    exemple
    • Careu de pionieri.
      surse: DLRLC
    • 1.1. în trecut Formație de infanterie rânduită ca o figură cu patru laturi (din care, uneori, poate lipsi una), pentru a se apăra împotriva atacurilor cavaleriei inamice.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj.
      surse: DN
    • 1.3. Suprafață cu patru unghiuri drepte și cu patru laturi rectilinii egale.
      surse: NODEX
  • 2. Suprafață a terenului de fotbal, de tenis etc., marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul de joc și în cadrul căreia se aplică unele reguli speciale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 2.1. prin extensiune Teren de sport.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Întorcea capul ca să nu vadă careul de tenis, unde și ea jucase odată. BART, E. 315.
        surse: DLRLC
  • 3. Pătrat de cuvinte încrucișate.
    surse: DN
  • 4. Încăpere la bordul unei nave folosită ca sală de mese, de lectură și de recreere pentru ofițeri.
    surse: DEX '09 DN
  • 5. (La unele jocuri de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 6. arhitectură Parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul.
    surse: DN

etimologie: