cărpănos, ~oasă [At: CIOCÂRLAN, LUC. V, 124 / Pl: ~oși, ~oase / E: nct] 1 a (D. lemn) Vânjos. 2-3 smf, a Avar. 4-5 smf, a (Om) rău. 6 a (Fig; d. animale) Care rămâne slab și cu părul zburlit, oricât de bine ar fi hrănit Si: (reg) zărăncit.

CĂRPĂNÓS, -OÁSĂ, cărpănoși, -oase, adj. Zgîrcit, avar. Moș Alisandru Panțîru primi totuși banii cu plăcere, ca un om strîngător și cărpănos ce se afla. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 6/6. Și-i cuprinde ciuda pe viață, pe meșterul cărpănos, pe sărăcia lor. PAS, Z. I 35. ◊ (Substantivat) Și moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgîrie-brînză, ca și mătușa Mărioara. CREANGĂ, A. 50.

CĂRPĂNÓS, -OÁSĂ, cărpănoși, -oase, adj., s. m. și f. Zgîrcit, avar.

CĂRPĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival depr. Care este zgârcit; avar. /Orig. nec.

cărpănós, -oásă adj. (d. carpăn, carpen, pin aluz. la fibrele luĭ, care opun rezistență la tăĭat, ca teĭos d. teĭ. Cp. cu ațos. Est. Fam. Avar pînă în cele maĭ micĭ lucrurĭ. Adv. A te purta cărpănos. V. calic, chirnog, cîrcĭob.

cârpănos a. Mold. sgârcit: moș Vasile era un cărpănos CR. [Formațiune analogică din cârpă (cf. răpănos)].

cărpănos adj. m., s. m., pl. cărpănoși; adj. f., s. f. cărpănoasă, pl. cărpănoase corectat(ă)

cărpănos adj. m., s. m., pl. cărpănoși; f. cărpănoasă, pl. cărpănoase

cărpănós adj. m., s. m., pl. cărpănóși; f. sg. cărpănoásă, pl. cărpănoáse

cărpănos.

CĂRPĂNÓS s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

cărpănos s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Cărpănos ≠ darnic, galant, galantom, generos, prodig

cărpănós, cărpănoásă, cărpănóși, cărpănoáse, adj. (pop.) 1. vânjos (cu referire la lemn). 2. zgârcit, rău, egoist (cu referire la om).