13 definiții pentru călcare

călcáre sf [At: ANTIM, P. 96 / Pl: ~cắri / E: călca] (Rar) 1 Pășire. 2 Bătătorire. 3 Încălcare. 4 Jefuire.

CĂLCÁRE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii). – V. călca.

CĂLCÁRE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii). – V. călca.

CĂLCÁRE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii).

călcáre s. f., g.-d. art. călcắrii; pl. călcắri

călcáre s. f., g.-d. art. călcării; pl. călcări

CĂLCÁRE s. I. v. călcat. (ă hainelor.) II. v. încălcare.

CĂLCÁRE s. v. cotropire, invadare, invazie, încălcare, năpădire.

călcare f. lucrarea de a călca și rezultatul ei (și fig.).

călcáre f. Acțiunea de a călca. Călcare de lege, delict, infracțiune.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CĂLCÁRE s. încălcare, nesocotire, violare, (pop.) stricáre. (~ a legii, a unei înțelegeri.)

călcáre s. v. COTROPIRE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. NĂPĂDIRE.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

călcare, călcări s. f. (intl.) spargere

Intrare: călcare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular călcare călcarea
plural călcări călcările
genitiv-dativ singular călcări călcării
plural călcări călcărilor
vocativ singular
plural