13 definiții pentru cântări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cântărí [At: RĂȘCANU, L. 139/6 / Pzi: ~résc / E: cântar] 1 vt A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, balanței, basculei etc. 2 vt A aprecia. 3 vt A chibzui. 4 vi A avea o anumită greutate. 5 vi (Pan) A valora.

CÂNTĂRÍ, cântăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea sau masa unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumită greutate. ♦ Fig. A valora, a prețui. Aprecierea lui cântărește mult. – Din cântar.

CÂNTĂRÍ, cântăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumită greutate. ♦ Fig. A valora, a prețui. Aprecierea lui cântărește mult. – Din cântar.

A CÂNTĂRÍ cântărésc 1. tranz. 1) (obiecte, ființe etc.) A pune pe cântar (pe balanță etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cântări din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fără a pune pe cântar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitățile. 2) fig. (acțiuni, situații etc.) A judeca, luând în considerație toate posibilitățile; a chibzui; a cumpăni. ◊ A-și cântări vorbele a se gândi bine înainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumită valoare; a face; a valora; a prețui. /Din cântar

cântărì v. 1. a constata greutatea unui lucru: a cântări carnea; 2. a trage greu: aurul cântărește mai mult decât argintul; 3. fig. a prețui, a judeca valoarea unei persoane: cum lam văzut, lam și cântărit!

CÎNTĂRÍ, cîntăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cîntarului. Am cîntărit lemnele.Refl. pas. Ne spuse că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții... celor mai ușori li se pune plumb pe șa, pînă ce sînt toți deopotrivă grei. NEGRUZZI, S. I 40. Iepele care-s cu mînzi Fac cinci sute de florînzi (= fiorini), Iar de soi moldovenesc Cu galbini se cîntăresc. ALECSANDRI, P. P. 314. ◊ Expr. A cîntări în mînă (sau în mîini) = a aprecia greutatea unui corp, luîndu-l în mînă. Căută Ileana sacul cu ghemele, le numără, le cîntări-n mînă. RETEGANUL, P. I 55. A cîntări din ochi = a aprecia cu aproximație, din ochi, greutatea unui corp, sau (fig.) alte însușiri. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca, a estima; a cumpăni, a chibzui. Te lași îmbrîncit în situații pe care ar fi. trebuit să le mai cercetezi, să le mai cîntărești. PAS, Z. I 293. Pînă mîne ai vreme să gîndești ce să spui și ce nu. Cîntărește-le pe toate în minte și grăiește după conștiința ta. DEMETRIUS, V. 130. I-am cîntărit argumentele și istețimea. GALACTION, I 230. ◊ Expr. A-și cîntări (bine) vorbele = a-și alege (cu grijă) vorbele. ◊ (Cu privire la oameni) A studia, a cerceta (cu privirea). Acand stătea pe gînduri și se uita la Rizea cîntărindu-l din ochi. DUMITRIU, N. Mă înțelesese. Mă cîntarea. DELAVRANCEA, H. T. 66. 3. Intranz. A avea o anumită greutate, a trage la cîntar. Peștele cintărea 3 kg.Fig. A avea valoare (mare), a valora, a prețui. Aprecierea profesorului cîntărește greu.

cîntărésc v. tr. (d. cîntar). Constat greutatea unuĭ lucru punîndu-l în cantar, cumpănă, balanță. Fig. Examinez (studiez, scrutez) atent: a cîntări lucrurile, o persoană. Îmĭ cîntăresc vorbele, îmĭ ĭaŭ sama la vorbă, vorbesc prudent. V. intr. Trag, am greutate de: francu cîntărește cincĭ grame.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cântărésc, imperf. 3 sg. cântăreá; conj. prez. 3 să cântăreáscă

cântărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cântărésc, imperf. 3 sg. cântăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cântăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂNTĂRÍ vb. 1. (rar) a cumpăni, a măsura. (~ o marfă.) 2. a avea, (pop.) a atârna, a trage, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a apăsa. (Cât ~ sacul?)

CÂNTĂRÍ vb. v. chibzui, gândi, judeca, prețui, socoti, valora.

CÎNTĂRI vb. 1. (rar) a cumpăni, a măsura. (~ o marfă.) 2. (pop.) a atîrna, a trage, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a apăsa. (Cît ~ sacul?)

cîntări vb. v. CHIBZUI. GÎNDI. JUDECA. PREȚUI. SOCOTI. VALORA.

Intrare: cântări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cântări
  • cântărire
  • cântărit
  • cântăritu‑
  • cântărind
  • cântărindu‑
singular plural
  • cântărește
  • cântăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cântăresc
(să)
  • cântăresc
  • cântăream
  • cântării
  • cântărisem
a II-a (tu)
  • cântărești
(să)
  • cântărești
  • cântăreai
  • cântăriși
  • cântăriseși
a III-a (el, ea)
  • cântărește
(să)
  • cântărească
  • cântărea
  • cântări
  • cântărise
plural I (noi)
  • cântărim
(să)
  • cântărim
  • cântăream
  • cântărirăm
  • cântăriserăm
  • cântărisem
a II-a (voi)
  • cântăriți
(să)
  • cântăriți
  • cântăreați
  • cântărirăți
  • cântăriserăți
  • cântăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cântăresc
(să)
  • cântărească
  • cântăreau
  • cântări
  • cântăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cântări

  • 1. tranzitiv A determina greutatea sau masa unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Am cântărit lemnele.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Ne spuse că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții... celor mai ușori li se pune plumb pe șa, pînă ce sînt toți deopotrivă grei. NEGRUZZI, S. I 40.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Iepele care-s cu mînzi Fac cinci sute de florînzi (= fiorini), Iar de soi moldovenesc Cu galbini se cîntăresc. ALECSANDRI, P. P. 314.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A cântări în mână (sau în mâini) = a aprecia greutatea unui corp, luându-l în mână.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Căută Ileana sacul cu ghemele, le numără, le cîntări-n mînă. RETEGANUL, P. I 55.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A cântări din ochi = a aprecia cu aproximație, din ochi, greutatea unui corp, sau (figurat) alte însușiri.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Te lași îmbrîncit în situații pe care ar fi. trebuit să le mai cercetezi, să le mai cîntărești. PAS, Z. I 293.
      surse: DLRLC
    • Pînă mîne ai vreme să gîndești ce să spui și ce nu. Cîntărește-le pe toate în minte și grăiește după conștiința ta. DEMETRIUS, V. 130.
      surse: DLRLC
    • I-am cîntărit argumentele și istețimea. GALACTION, I 230.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A-și cântări (bine) vorbele = a-și alege (cu grijă) vorbele.
      surse: DLRLC NODEX
    • 2.2. (Cu privire la oameni) A studia, a cerceta (cu privirea).
      surse: DLRLC sinonime: cerceta studia 2 exemple
      exemple
      • Acarul stătea pe gînduri și se uita la Rizea cîntărindu-l din ochi. DUMITRIU, N. 99.
        surse: DLRLC
      • Mă înțelesese. Mă cîntărea. DELAVRANCEA, H. T. 66.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv A avea o anumită greutate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Peștele cântărea 3 kg.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cântar
    surse: DEX '09 DEX '98