9 definiții pentru butuci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

butuci vt [At: ISPIRESCU, L. 35 / Pzi: ~ucesc / E: butuc] (Îvr) A băga picioarele, mâinile, sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc.

BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. (Rar) A băga mîinile, gîtul sau (mai ales) picioarele unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc de tortură. Picioarele nu se mai mișcară, ca și cînd ar fi fost butucite. ISPIRESCU, L. 35.

BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

butucì v. a pune sau a prinde în butuci: picioarele nu se mai mișcară, parc’ar fi fost butucite ISP.

butucésc v. tr. (d. butuc). Pun în butuc, vorbind de condamnațĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. butuceáscă

Intrare: butuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • butuci
  • butucire
  • butucit
  • butucitu‑
  • butucind
  • butucindu‑
singular plural
  • butucește
  • butuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • butucesc
(să)
  • butucesc
  • butuceam
  • butucii
  • butucisem
a II-a (tu)
  • butucești
(să)
  • butucești
  • butuceai
  • butuciși
  • butuciseși
a III-a (el, ea)
  • butucește
(să)
  • butucească
  • butucea
  • butuci
  • butucise
plural I (noi)
  • butucim
(să)
  • butucim
  • butuceam
  • butucirăm
  • butuciserăm
  • butucisem
a II-a (voi)
  • butuciți
(să)
  • butuciți
  • butuceați
  • butucirăți
  • butuciserăți
  • butuciseți
a III-a (ei, ele)
  • butucesc
(să)
  • butucească
  • butuceau
  • butuci
  • butuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

butuci

  • 1. învechit A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Picioarele nu se mai mișcară, ca și cînd ar fi fost butucite. ISPIRESCU, L. 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • butuc
    surse: DEX '09 DEX '98