16 definiții pentru butonieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

butoniéră sf [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / V: (pop) ~néră / P: ~ni-e-ră și ~nie-ră / Pl: ~re / E: fr boutonnière] 1 Mică tăietură (într-o stofa, pânză etc.) festonată pe margini, în care se încheie un nasture sau care servește de ornament la reverul unei haine Si: (pop) butoară, cheotoare. 2 (Pex) Parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. 3 (Glg) Forma sub care se prezintă stratul cel mai vechi, limitat de un contur închis, care apare în centrul unui brahianticlinal sau al unui dom, în urma eroziunii crestei sale.

BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului cu o astfel de tăietură, unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. boutonnière.

BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. boutonnière.

BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pînză etc., ale cărei margini sînt bine întărite și în care se încheie un nasture. ◊ Tăietură mică de același fel în reverul unei haine bărbătești; p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. Domnul Ciolac... purta veșnic o floare roșie la butonieră. SADOVEANU, N. F. 136. Elegant, zîmbitor, c-o floare la butonieră, cu mersul legănat, salută respectuos. BART, E. 295. -Pronunțat: -ni-e-.

BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. boutonnière.

BUTONIÉRĂ s.f. 1. Deschizătură mică, tivită pe margine, la haine sau rufe, în care se încheie un nasture; mică tăietură în reverul unei haine bărbătești; (p. ext.) parte a reverului unei haine unde se pune o floare, o insignă etc. 2. (Geol.) Depresiune excavată în zona centrală a unui dom (2), mărginită de cueste situate față în față și închisă la un capăt în formă de potcoavă. [Pron. -ni-e-. / < fr. boutonnière].

BUTONIÉRĂ s. f. 1. deschizătură, tivită pe margine, la haine sau lenjerie, în care se încheie un nasture; mică tăietură la reverul unei haine bărbătești. 2. depresiune excavată prin eroziune în zona centrală a unui dom1 (2), mărginită de cueste situate față în față. 3. mică incizie în piele care permite accesul în plan subiacent. (< fr. boutonière)

BUTONIÉRĂ ~e f. 1) Tăietură mică, făcută într-un obiect de îmbrăcăminte sau de lenjerie, cu marginile întărite, prin care se trece un nasture sau un buton. 2) Parte a reverului unei haine, unde se înfige o floare sau un mic obiect de podoabă. [G.-D. butonierei; Sil. -ni-e-] /<fr. boutonniere

butonieră f. gaura hainei unde se petrece butonul.

*butoniéră f., pl. e (fr. bounnière, it. bottoniera). Barb. Cheotoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

butoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. butoniérei; pl. butoniére

butoniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. butoniérei; pl. butoniére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUTONIÉRĂ s. cheotoare, (rar) încheietoare, (prin Transilv.) babă. (~ la o haină.)

BUTONIE s. cheotoare, (rar) încheietoare, (prin Transilv.) babă. (~ la o haină.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i face (cuiva) o butonieră expr. a tăia (pe cineva) pe burtă.

Intrare: butonieră
butonieră substantiv feminin
  • silabație: -ni-e-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butonie
  • butoniera
plural
  • butoniere
  • butonierele
genitiv-dativ singular
  • butoniere
  • butonierei
plural
  • butoniere
  • butonierelor
vocativ singular
plural

butonieră

  • 1. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: babă cheotoare / cheutoare încheietoare
    • 1.1. prin extensiune Parte a reverului cu o astfel de tăietură, unde se înfige o floare, o insignă etc.
      surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Domnul Ciolac... purta veșnic o floare roșie la butonieră. SADOVEANU, N. F. 136.
        surse: DLRLC
      • Elegant, zîmbitor, c-o floare la butonieră, cu mersul legănat, salută respectuos. BART, E. 295.
        surse: DLRLC
  • 2. geologie Depresiune excavată în zona centrală a unui dom, mărginită de cueste situate față în față și închisă la un capăt în formă de potcoavă.
    surse: DN
  • 3. Mică incizie în piele care permite accesul în plan subiacent.
    surse: MDN '00

etimologie: